16 februarie 2009

Am inceput ora despre land art printr-un comentariu al unor imagini. Interventiile intruzive si destructive ale lui Michael Heizer au fost comparate cu instalatia lui Walter de Maria din desertul mexican. In ambele cazuri era evidenta amploarea resurselor.

La Walter de Maria iesirea din galerie ajungea sa fie insotita de un aer turistic si comercial, pentru ca Dia Art Foundation a sprijinit si organizarea unei agentii de voiaj care se ocupa exclusiv cu vizitarea sitului. James Turrell si Christo intra in aceeasi categorie, din moment ce instalatiile lor sunt de fiecare data sprijinite de fonduri si de eforturi organizatorice substantiale.

Prin aceste exemple voiam sa subliniez dorinta celor care faceau land art de a iesi (fizic) din galerie in spatiul exterior ei. Initial, asemenea gesturi pareau ca ies din circuitul lumii artei. Prin preferinta pentru lucrul in medii naturale, este refuzat locul dominant al galeriei ca loc in care este expus obiectul produs de artist. Cu toate astea, in final asemenea gesturi sunt recuperate de circuitul economic si institutional, devenind la randul lor niste productii costisitoare.



















Adusesem de-acasa trei oglinzi de 10 cm x 10 cm, pentru ca voiam sa refacem o lucrare de Robert Smithson. Am iesit pana in fata liceului cu un spaclu si o punga si am adunat niste nisip si niste pietricele. Apoi am revenit in clasa, unde urma sa reconstruim replicile a doua lucrari.



















Pe langa lucrul in natura, cei care faceau land art expuneau si in galerie, dar era vorba de materiale aduse din natura si aranjate in expunere. La Smithson e evidenta legatura cu minimalismul la nivel estetic, pentru ca introducerea oglinzilor aduce cu ea socul estetic al materialelor perfecte, dispuse forme geometrice. Mai mult, iluziile optice produse de oglinzi trimit si la interesul minimalistilor pentru metodele de a modula spatiul tridimensional.



















Richard Long aduce si el materiale din mediul natural in galerie. La fel ca Smithson si el opereaza tot felul de manipulari si aranjari in spatiu, tot dupa criterii geometrice. Cu toate astea, Long e mai atras de cerc decat de patrat si de obicei refuza sa asocieze obiecte industriale materiilor preluate din natura.

kagule

Mai jos gasiti o documentare fotografica a celor noua obiecte de hartie din care era compusa expozitia 'Kagule' a Misionarului No Limits.

misionarul no limits - vernisaj

vineri 20 Februarie 2009, la ora 21.00, va avea loc vernisajul expozitiei Kagule a Misionarului No Limits la galeria 29, un spatiu de expunere amenajat intr-o sufragerie de bloc.


In senzatia generala de disolutie post-modernista, in care arta s-a transformat intr-un agent coroziv, justificandu-si existenta in intregime prin dinamica cu care ataca traditionalul, naturalul si invechitul, Misionarul No Limits face un pas mai departe in abisul constiintei.

Frapante sunt cromatica si compozitia – culorile sunt adesea stridente, tipatoare iar materialele reprezinta diverse obiecte cu valoare de fetis pentru omul contemporan. Deconstructia serveste ca satira dar si ca auto-ironie – de la arta ecleziala influentata de gandirea patristica se ajunge la fleurs du mal ale consumerismului si conventionalismului. Intr-un mod socant, artistul reprezinta ceea ce a ajuns sa insemne religia pentru omul modern: un produs in serie, sclipitor, instant, fara profunzime – un surogat. Expozitia este, pentru cel ce nu poarta ochelari de cal, un tipat de disperare urban-industriala: ceva este ingrozitor de putred – nihilismul tinde sa fie existentialist si tragicomic, iar in sfera religiosului se strecoara superstitiile, fetisismul si legendele urbane.

Sf. Dionisie Areopagitul, preluat de Maxim Marturisitorul si Ioan Damaschin, considera ca omul urca ‘la contemplarea lui Dumnezeu cu ajutorul unor imagini sensibile.’ Astfel, arta devine metafizica si nu realista – simbol si nu copie. La randul sau, omul este considerat in teologie ca fiind icoana a lui Dumnezeu – microcosmos raportat la macrocosmos.

Pornind de la premisele si ajungand natural la sofismele repetive ale post-modernismului, arta profana isi permite sa forteze limitele de orice fel, lasand sa se intrevada tensiunea imensa a nimicniciei – absenta lui Dumnezeu indicand nulitatea si nonsensul existentei umane. Logica rationalismului incearca sa transforme omul in supra-om insa pe parcurs barca se scufunda iar omul devine anti-om. Artistul foloseste icoana intr-un sens in mod evident secular si nu teologic. Se remarca predominanta temelor martiale – ornate minimalist cu simboluri religioase, iar estetica apocaliptica este alimentata de un eclectism voit vulgar.

Un Student la Teologie


kagulele vor fi distribuite printr-o tragere la sorti catre publicul prezent la deschiderea expozitiei. pentru a primi una dintre cele 10 invitatii, trimiteti un email la mirceanicolaeee[at]yahoo.com.

cel mai bun artist din 2008 - 92

Clubul Afaceristilor Romani m-a insarcinat cu misiunea de a decerna trei medalii reprezentantilor Scolii de la Brasov, un grup de patru tineri artisti romani. Acestea urmau sa poarte disctinctia 'Cel mai bun artist - 2008' si sa le fie inmanate la vernisajul expozitiei 'Am hranit ursi' de la Noul Paradis Garaj. Toate fotografiile de la eveniment sunt ale lui Tudor Borduz. Mai multe imagini aici.

cel mai bun artist din 2008 - 92

Am comandat prin internet trei medalii, de aur, argint si bronz, de la o firma din Cluj. Au costat 75 RON, cu tot cu transport. In seara de 13 Februarie am decernat medaliile celor patru artisti, doi dintre ei lucrand in duo.



















Clubul Afaceristilor Romani promoveaza discretia in ceea ce priveste membrii organizatiei, dar incurajeaza in acelasi timp si respectarea drepturilor artistilor la intimitate, incat mi s-a cerut sa nu public fotografiile facute de mine celor patru artisti in timpul ceremoniei.




































Gestul de natura simbolica subliniaza angajamentul afaceristilor romani fata de scena emergenta de arta contemporana din Romania.

suplimentul de cultura

Constantin Vica a scris un review al expozitiei 'Michele Bressan - 1980' in ultimul numar al Suplimentului de Cultura.

9 februarie 2009

Pentru lectia despre minimalism am adus niste obiecte facute din tabla zincata. Voiam sa pun in evidenta importanta materialelor la Robert Morris, Carl Andre si Donald Judd.



















Am vorbit si despre procesul de fabricatie la acesti artisti, spunand ca modalitatea lor de a face lucruri se apropie de munca arhitectului. Se deseneaza un plan, in care se specifica 1. materialul 2. dimensiunile 3. forma 4. culoarea. (Punctul 5 ar fi dispunerea in spatiu a obiectelor de catre artist.)



















Apoi desenul merge la un atelier industrial de productie care face obiectul. Opera finita e lucrarea de autor a artistului minimalist.



















Am mai subliniat si legatura dintre minimalism si shaped canvas. Acolo se vedea deja, intr-o lume inca legata de pictura, tendinta de a iesi din spatiul bidimensional al panzei in spatiul cu trei dimensiuni, dar nu prin iluzionismul perspectivei desenate, ci prin forma panzei.



















Ma interesau si diferentele de sensibilitate dintre cei trei. Donald Judd, desi a folosit in foarte multe lucrari dreptunghiul sau patratul, este printre acei care merge cel mai departe de criticile comune aduse acestui curent: cerebralitate, geometrie stearpa, grila de caiet de matematica. Face asta prin detalierea extrem de senzuala a obiectelor prin materiale, culori si rezolvari de productie foarte ingenioase.



















Pe Robert Morris l-am reprodus cu una dintre lucrarile in care rigoarea pentru adaptarea formei, functiei si amplasarii obiectului e un pic problematica. Daca Judd si Andre sunt foarte radicali, punand la vedere mijloacele de sustinere a obiectului, in acest caz Morris foloseste niste suporturi pe care nu le vedem, pentru a ridica triunghiul de la pamant si a-l tine la o distanta de peretii laterali, asa cum face si in alte lucrari.



















Patratul de tabla zincata trimitea la o lucrare de Carl Andre. Aici lucrurile era evidente: frumusetea materialului brut, module identice produse industrial, aranjarea cea mai simpla cu putinta, intr-o matrice, pe pamant. Taiasem tabla cu o foarfeca si modulele identice si intersanjabile se transformasera intr-un puzzle. Lucrul asta m-a ajutat sa explic si mai bine de ce acesti artisti au renuntat la amprenta mainii umane in obiectul finit, folosind mijloacele industriale, cu impersonalitatea si perfectiunea lor.

26 ianuarie 2009

Data trecuta am imbinat o serie de obiecte arbitrare cu niste cuvinte alese arbitrar si apoi o alta serie de obiecte arbitrare cu un text coerent. Era o strategie pentru a ajunge la tautologiile lui Joseph Kosuth, care puse in acest context, par un pic mai usor de inteles.



















Am venit de-acasa cu patru obiecte, cu patru fotografii alb-negru scoase la imprimanta si cu definitiile de dictionar ale obiectelor respective. Mai adusesem si o definitie printata a tautologiei, pentru a putea explica, pornind de la semnificatia cuvantului, metoda pe care Kosuth o folosea pentru a discuta modalitatile de reprezentare a unui lucru.



















Unul dintre obiecte era o macheta a machetei insesi. Fotografia machetei mici trimitea la definitia de dictionar si la obiectul in sine, dar toate trei erau legate si de macheta mare.



















Am exagerat, adaugand inca un nivel de redundanta, pentru ca urmaream sa fixez cat mai bine traseul de la lucru la semn si invers.



















Nu am folosit un limbaj semiotic, m-am folosit mai mult de nivelul vizual, in care jocurile dintre reprezentare, obiect si limba erau evidente.



















Obiectele folosite de mine nu aveau gravitatea obisnuita. Mai degraba, am adus cateva lucruri mici, nu neaparat iesite din comun, care sustineau genul asta de prezentare.



















Poate ca litera A ar fi fost un punct interesant, fiind ea insasi si un semn, dar si un obiect. Totusi, ma interesau mai putin subtilitatile semioticii, cat introducerea elevilor, in mod direct, in functionarea sistemului de producere a lucrarilor artistului, la modul general.