9 februarie 2009
Pentru lectia despre minimalism am adus niste obiecte facute din tabla zincata. Voiam sa pun in evidenta importanta materialelor la Robert Morris, Carl Andre si Donald Judd.
Am vorbit si despre procesul de fabricatie la acesti artisti, spunand ca modalitatea lor de a face lucruri se apropie de munca arhitectului. Se deseneaza un plan, in care se specifica 1. materialul 2. dimensiunile 3. forma 4. culoarea. (Punctul 5 ar fi dispunerea in spatiu a obiectelor de catre artist.)
Apoi desenul merge la un atelier industrial de productie care face obiectul. Opera finita e lucrarea de autor a artistului minimalist.
Am mai subliniat si legatura dintre minimalism si shaped canvas. Acolo se vedea deja, intr-o lume inca legata de pictura, tendinta de a iesi din spatiul bidimensional al panzei in spatiul cu trei dimensiuni, dar nu prin iluzionismul perspectivei desenate, ci prin forma panzei.
Ma interesau si diferentele de sensibilitate dintre cei trei. Donald Judd, desi a folosit in foarte multe lucrari dreptunghiul sau patratul, este printre acei care merge cel mai departe de criticile comune aduse acestui curent: cerebralitate, geometrie stearpa, grila de caiet de matematica. Face asta prin detalierea extrem de senzuala a obiectelor prin materiale, culori si rezolvari de productie foarte ingenioase.
Pe Robert Morris l-am reprodus cu una dintre lucrarile in care rigoarea pentru adaptarea formei, functiei si amplasarii obiectului e un pic problematica. Daca Judd si Andre sunt foarte radicali, punand la vedere mijloacele de sustinere a obiectului, in acest caz Morris foloseste niste suporturi pe care nu le vedem, pentru a ridica triunghiul de la pamant si a-l tine la o distanta de peretii laterali, asa cum face si in alte lucrari.
Patratul de tabla zincata trimitea la o lucrare de Carl Andre. Aici lucrurile era evidente: frumusetea materialului brut, module identice produse industrial, aranjarea cea mai simpla cu putinta, intr-o matrice, pe pamant. Taiasem tabla cu o foarfeca si modulele identice si intersanjabile se transformasera intr-un puzzle. Lucrul asta m-a ajutat sa explic si mai bine de ce acesti artisti au renuntat la amprenta mainii umane in obiectul finit, folosind mijloacele industriale, cu impersonalitatea si perfectiunea lor.
