19 ianuarie 2009

La ora mea vin de obicei doi elevi, mai exact doua fete de clasa a 12 a. Pentru lunea asta am adus douazeci de obiecte gasite, pe care le luasem de langa un bloc parasit din zona Pipera. Le carasem pana la scoala intr-o servieta stricata si intr-o sacosa de plastic.



















Voiam sa le arat cum se pot construi semnificatii folosind cuvinte si lucruri. Am inceput printr-un exercitiu care ducea intr-o zona guvernata de arbitrar: fiecare din ele a trebuit sa gaseasca la intamplare cinci cuvinte in dictionar.



















Apoi le-am printat si le-am rugat ca fara sa se uite sa isi aleaga pe rand cate un obiect din servieta deschisa. Au urmat tot felul de exclamatii de surprindere, pentru ca lucrurile pe care le scoteau cu ochii inchisi dinauntru erau urate, murdare, sau neplacute la atingere.



















Pe masura ce obiectele ieseau din servieta, primeau si cate o eticheta, un cuvant din dictionar.




















































































































































































































Dupa ce le-am fotografiat, am pus obiectele inapoi in servieta si am inchis-o la loc.



















Mai adusesem cu mine o punga in care aveam inca zece obiecte. Le-am rugat pe cele doua fete sa le scoata pe rand dinauntru si sa le aseze deasupra cate unul din cuvintele decupate din poezia 'In a Station of the Metro' a lui Ezra Pound. Intentia mea era sa le arat ca de la niste obiecte arbitrare peste care se suprapun semnificatii arbitrare se poate merge catre o serie de obiecte fara legatura, care sa fie insa ordonate de un text coerent.