A treia saptamana a expozitiei "Michele Bressan - 1980" (28 ianuarie - 4 februarie) consta din trei filme scurte: All the Chicken go to Heaven / .....and Bob's your uncle / Jackson Family.
Mediul ales este pelicula de film super 8, optiune tehnica obisnuita in anii '80 pentru a face home movies. Estetica specifica, legata de nostalgie si afectivitate, este folosita pentru a ilustra cateva scenarii psihotice.
La ora mea vin de obicei doi elevi, mai exact doua fete de clasa a 12 a. Pentru lunea asta am adus douazeci de obiecte gasite, pe care le luasem de langa un bloc parasit din zona Pipera. Le carasem pana la scoala intr-o servieta stricata si intr-o sacosa de plastic.
Voiam sa le arat cum se pot construi semnificatii folosind cuvinte si lucruri. Am inceput printr-un exercitiu care ducea intr-o zona guvernata de arbitrar: fiecare din ele a trebuit sa gaseasca la intamplare cinci cuvinte in dictionar.
Apoi le-am printat si le-am rugat ca fara sa se uite sa isi aleaga pe rand cate un obiect din servieta deschisa. Au urmat tot felul de exclamatii de surprindere, pentru ca lucrurile pe care le scoteau cu ochii inchisi dinauntru erau urate, murdare, sau neplacute la atingere.
Pe masura ce obiectele ieseau din servieta, primeau si cate o eticheta, un cuvant din dictionar.
Dupa ce le-am fotografiat, am pus obiectele inapoi in servieta si am inchis-o la loc.
Mai adusesem cu mine o punga in care aveam inca zece obiecte. Le-am rugat pe cele doua fete sa le scoata pe rand dinauntru si sa le aseze deasupra cate unul din cuvintele decupate din poezia 'In a Station of the Metro' a lui Ezra Pound. Intentia mea era sa le arat ca de la niste obiecte arbitrare peste care se suprapun semnificatii arbitrare se poate merge catre o serie de obiecte fara legatura, care sa fie insa ordonate de un text coerent.
Lucia Popa a scris un articol in Cotidianul despre expozitia 'Michele Bressan - 1980', al carei curator am fost. Cititi articolul aici.
Biserica Sf Mina de pe Bvd Coposu si Sf Nicolae Dintr-o Zi de pe Str. Academiei, resedinta lui Gigi Becali, de pe Bvd. Aviatorilor filmate noaptea, in timp ce instalatiile electrice schimbau culoarea luminii proiectata pe fatade si pe simbolurile crestine.
Filmari de Michele Bressan. Mai multe imagini si un statement aici.
Biserica Ortodoxa Romana este o biserica dogmatica, sau cel putin asa pretinde. Incepand cu secolul XIX aceasta trece printr-un puternic proces de secularizare, care duce la pierderea proprietatilor sale imobiliare in favoarea statului, dar si la pierderea canoanelor de constructie asociate cu arhitectura de inspiratie bizantina. Ferestrele bisericilor devin mai mari, in geamul lor apar vitraliile si pe fatade incep sa fie vazute rozase catolice.
Vulgarizarea bisericii ca edificiu de cult merge mai departe si in sec XXI. Inspirati de primarii sectoarelor care au cheltuit sume enorme pe amenajarea unor fantani dotate cu instalatii de lumini, preotii unor lacase din Bucuresti si-au dat acordul la instalarea luminilor colorate pe bisericile lor, transformand o cladire care ar trebui sa fie sfanta intr-un spectacol vizual indoielnic, care trimite mai degraba la cultura psihedelica si la muzica disco.
Nu numai Biserica Ortodoxa Romana foloseste aceasta juxtapunere de lumini electrice si simboluri sfinte. Resedinta lui Gigi Becali este luminata cu acelasi sistem, la fel ca si enormul crucifix care se ridica deasupra gardului imprejmuitor. In cazul acesta confuzia merge si mai departe, pentru ca, desi se marturiseste a fi ortodox, Becali si-a ridicat in fata casei un Crist catolic, o sculptura, reprezentare interzisa in canonul ortodox, care favorizeaza doar bidimensionalitatea icoanei.
Aceste inregistrari vorbesc despre faptul ca tratarea incorecta a simbolurilor e incurajata si sustinuta chiar de Biserica Ortodoxa Romana, care in acest fel isi submineaza in mod vizibil propriul discurs. Inclinatia administratiei pentru amenajarile kitsch se intalneste cu peferintele Bisericii Ortodoxe si cu cele ale noilor imbogatiti, creand un stil vizual in care un crestinism decazut se adauga prostului gust, devenind un limbaj vizual specific spatiului public din Bucuresti.
A doua saptamana a expozitiei "Michele Bressan - 1980" (21 - 28 ianuarie) cuprinde o serie de fotografii de amator din anii '80 recuperate din arhive de familie, targuri, sau de pe strada. Fiind sub forma de diapozitiv, acestea au fost transpuse pe polaroid si apoi asezate in cele doua cutii de amintiri, in interiorul unor mici albume. Vizitatorii pot rasfoi cele trei albume, aceasta fiind de fapt expozitia.
Ca de obicei, am avut doi elevi. Am mers mai departe de expresionismul abstract catre abstractiunea geometrica, a carei atitudine este legata de refuzul emotivitatii si al urmelor subiectivitatii. Ma interesa o anumita zona a acestui segment din istoria artei.
Folosindu-se de forme geometrice simple si de reducerea cromaticii la culori uniforme, cei care au facut shaped canvas in anii 60 - 70 se apropie de minimalism.
L-am ales pe Frank Stella pentru ca aveam nevoie sa explic in ce directie mergeau explorarile formale ale pictorilor din perioada respectiva. Era vorba de observatia relatiei dintre campul picturii si marginea ei, care la Stella e facuta vizibila prin folosirea liniilor paralele.
Odata ce relatia respectiva e descoperita, se poate merge mai departe catre deformarea dreptunghiului picturii insesi.
La Elsworth Kelly a desena o forma noua picturii merge mana in mana cu folosirea culorii pentru a stabili un impact senzorial cat mai puternic in privitor.
Fara reprezentare sau decoratie, pictura geometrica si colorata a lui Kelly se apropie foarte mult de acel 'what you see is what you see' al minimalistilor.
Richard Tuttle e un exemplu atipic in acest context, asa cum era si The Wild a lui Barnett Newman in contextul expresionismului abstract. Tuttle e un artist asociat post-minimalismului, dar legatura lui cu shaped canvas e vizibila. Cu toate astea, Tuttle merge mai departe decat Stella si Kelley, refuzand raceala formelor geometrice.
El construieste inca niste forme bine definite, dar ele sunt in general senzuale, fie prin culoare, fie prin faptul ca mana artistului e vizibila in inexactitatea conturului, care nu e taiat atat de precis ca la ceilalti doi. In plus, el adauga si o suprafata denivelata lucrarilor lui, care accentueaza iesirea din limitele picturii si intrarea intr-o zona de granita cu sculptura.
Michele Bressan a documentat prima faza a expozitiei sale personale de la atelier 35. In prima saptamana (14 - 21 ianuarie) pot fi vazute portretele a trei oameni nascuti in anii '80, cateva interioare kitsch, polaroide.
