12 ianuarie 2009
Ca de obicei, am avut doi elevi. Am mers mai departe de expresionismul abstract catre abstractiunea geometrica, a carei atitudine este legata de refuzul emotivitatii si al urmelor subiectivitatii. Ma interesa o anumita zona a acestui segment din istoria artei.
Folosindu-se de forme geometrice simple si de reducerea cromaticii la culori uniforme, cei care au facut shaped canvas in anii 60 - 70 se apropie de minimalism.
L-am ales pe Frank Stella pentru ca aveam nevoie sa explic in ce directie mergeau explorarile formale ale pictorilor din perioada respectiva. Era vorba de observatia relatiei dintre campul picturii si marginea ei, care la Stella e facuta vizibila prin folosirea liniilor paralele.
Odata ce relatia respectiva e descoperita, se poate merge mai departe catre deformarea dreptunghiului picturii insesi.
La Elsworth Kelly a desena o forma noua picturii merge mana in mana cu folosirea culorii pentru a stabili un impact senzorial cat mai puternic in privitor.
Fara reprezentare sau decoratie, pictura geometrica si colorata a lui Kelly se apropie foarte mult de acel 'what you see is what you see' al minimalistilor.
Richard Tuttle e un exemplu atipic in acest context, asa cum era si The Wild a lui Barnett Newman in contextul expresionismului abstract. Tuttle e un artist asociat post-minimalismului, dar legatura lui cu shaped canvas e vizibila. Cu toate astea, Tuttle merge mai departe decat Stella si Kelley, refuzand raceala formelor geometrice.
El construieste inca niste forme bine definite, dar ele sunt in general senzuale, fie prin culoare, fie prin faptul ca mana artistului e vizibila in inexactitatea conturului, care nu e taiat atat de precis ca la ceilalti doi. In plus, el adauga si o suprafata denivelata lucrarilor lui, care accentueaza iesirea din limitele picturii si intrarea intr-o zona de granita cu sculptura.
