o gluma verde + casa demolata - 16 / 17
16. la masute
In parcul Kiseleff erau niste masute care aveau deasupra un acoperis de tabla. Voiam sa folosesc una din imaginile de la Capitol, cu un actor care joaca rolul unui politist vorbind prin statie. Ma gandisem si la un mesaj care sa induca paranoia, in ideea ca oricum imaginea finala ar fi fost un joc. L-as fi montat in partea de sub acoperisul de tabla al bancutelor, dar cand am ajuns azi acolo ia acoperisul de unde nu-i.
Intre timp parcul fusese reamenajat si acoperisul fusese demontat. Toropit de caldura si descurajat de faptul ca nu mai aveam unde sa-mi montez imaginea, m-am asezat pe una din bancute. As fi putut sa lipesc imaginea sub masa, dar n-ar fi vazut-o nimeni. Prin preajma nu era nici o suprafata pe care sa poti lipi ceva. Asa ca m-am hotarat sa pun imaginea direct intre cele doua table de sah.
Probabil ca interventia asta va avea un timp de viata foarte scurt. E imposibil sa nu observi imaginea daca te asezi la masa. Sper sa ramana acolo macar pana diseara.
17. casa demolata
In fiecare zi trec cu tramvaiul pe langa casa asta demolata de langa strada Sf. Stefan. A ajuns asa de-abia anul asta cand proprietarii au facut-o una cu pamantul, urmand probabil sa vanda terenul. Imobilul avea mai multe anexe si doua etaje. La parter era o carciuma mizerabila unde s-au filmat nenumarate reclame la bere si la alte produse.
Si de data asta m-am folosit de scris pentru a face un inventar al lucrurilor pe care le vedeam. Mi-a luat mult timp sa caligrafiez cele patru cuvinte. Nu m-a deranjat nimeni, desi eram la vedere si au trecut mai multi oameni pe langa mine. Era foarte cald, dar nu cred ca asta e motivul pentru care mi-a cam fugit mana in sus si in jos si scrisul a iesit un pic stramb.
Tin mult la incercarea asta de a scrie cu litere ronde, insa as vrea si ca rezultatul sa fie un pic mai ingrijit. Cu toate astea, luand in considerare faptul ca nu am avut timp de pregatiri si ca pur si simplu m-am dus acolo si am desenat, poate ca nu e chiar atat de rau.
Din cauza ca am fost lasat in pace m-am simtit in siguranta si mi-au mai venit si alte idei. In timp ce scriam am calcat pe un strat de faianta care fusese decojita de pe pereti. Ieri ma jucasem cu initialele MN in illustrator si aveam in minte niste fonturi compuse din patrate.
Am cautat bucati de faianta care sa nu fie ciobite sau sparte si am scris initialele MN pe asfalt. Nu cred ca o sa umplu orasul cu referinte la numele de Mircea Nicolae, dar mi s-a parut interesant sa folosesc materialele de la fata locului si sa fac ceva cu ele.
M-am retras la umbra pe partea cealalta a strazii. Un grup de adolescenti s-au oprit sa citeasca inscriptia si literele din faianta. Apoi un barbat a intrat in coltul dintre zid si strada si a facut pipi. Eu ma tot codeam, nu voiam sa plec acasa. Faianta mi se parea fascinanta si m-as fi jucat mult timp cu patratelele albe, ca si cum ar fi fost un joc de lego.
Am plecat catre statia de tramvai, dar m-am intors din drum. Am luat bucatile de faianta de pe strada laterala pe care le asamblasem si le-am pus pe una dintre formele mai vizibile ale fundatiei, din mijlocul lotului. Mai intai le-am departat, ca sa acopere o suprafata cat mai mare si sa fie cat mai vizibile.
Apoi le-am pus cate o bucata de caramida dedesubt, astfel incat sa iasa si mai bine in evidenta, mai ales daca le vezi din strada. Am trecut pe trotuar ca sa fac niste poze si imi tot veneau idei de a continua interventia. Insa statusem toata ziua cu capul in soare si imi era foarte sete. Joaca putea continua la nesfarsit, dar am hotarat sa ma opresc.
Literele din faianta din mijlocul lotului se vad foarte bine din tramvai. Nu stiu daca cineva le va observa, dar atunci cand treci pe acolo in viteza timp de o secunda sau doua literele se pot citi, apoi sunt deformate de perspectiva si nu se mai inteleg.
