parcul pantelimon - 18/20
18. gramada de pamant
Azi am iesit in parc cu Moise Octavian. Planul initial era sa facem ceva impreuna, dar pana la urma nu am facut decat eu interventii. Venisem de acasa cu un spaclu si cu gandul sa folosesc una dintre gramezile de pamant din zona cu iarba arsa din parc.
In mintea mea gramada de pamant era omogen granulata si relativ umeda, incat taiam in ea ca in plastilina. La fata locului lucrurile stateau cu totul altfel. Gramada de pamant era foarte uscata si formata din tot felul de bolovani, de diverse marimi.
Vazusem o instalatie la mnac si voiam sa fac ceva similar. Cu ajutorul spaclului urma sa decupez curbele de nivel ale gramezii de pamant. Spre deosebire de ceea ce voiam sa fac la inceput, a trebuit sa ma multumesc doar cu patru niveluri, din cauza pamantului bolovanos.
Din cauza uscaciunii pamantului si contururile curbelor de nivel au iesit un pic cam inexacte. Cu toate astea, am folosit o noua recolta de rumegus de la fabrica din apropiere. M-am folosit din nou de contrastul dintre materialul foarte deschis la culoare si pamant.
Se facuse foarte cald si cu cat se apropia amiaza devenea din ce in ce mai greu sa stau la soare. Am presarat rumegusul grabindu-ma sa termin cat mai repede.
Sunt destul de multumit de ce-a iesit in final. Gramada de pamant era acolo inainte sa i vin eu si sa o decupez. Rumegusul adaugat pe deasupra o scoate un pic din contextul ei obisnuit, in care se integra cu usurinta. Acum a devenit un obiect usor enigmatic, cu o semnificatie un pic ambigua.
19. conuri de pin
In drum spre cismea am trecut pe langa interventia mea mai veche din jurul trunchiului pinului ars. De data asta am observat pe poteca niste conuri arse de si m-am hotarat sa le asez pe niste cercuri de rumegus, pentru a le scoate in evidenta.
Cercul cu care inconjurasem pinul se schimbase foarte mult de saptamana trecuta pana acum. Cineva venise si luase aproape tot rumegusul. Insa mai ramasese destul pentru a fi vizibil, incat mi-a fost usor sa stabilesc o relatie vizuala intre cele doua conuri si radacina pinului.
20. perna
Am gasit perna asta pe una dintre poteci. Am luat-o dupa mine dintr-un capriciu, nu stiam ce as putea face cu ea. Am carat-o prin tot parcul, intre cismea si locul in care ma duc sa ma joc cu iarba arsa si cu rumegusul.
Pe parcurs am mai gasit si alte obiecte pe care le-am pus in punga. Imi mai ramasese si niste rumegus si ma tot plimbam pe alei in cautarea unui loc in care sa montez perna asta si cu celelalte obiecte.
Perna ma facea sa ma gandesc la liniste si la somn. In schimb, obiectele adunate mi se pareau pline de diverse sugestii, insa nu am reusit sa armonizez galagia vizuala a ambalajelor cu simplitatea formelor pernei.
Printre obiecte erau capace de sticla de plastic si melci morti, un craniu mic, probabil de curcan, o scoica moarta cu carnea imputita in ea, niste felii de pepene galben si de castraveti, furnici, ambalaje de plastic si de fier, un disc ars si niste sticle topite.
In centrul pernei pusesem o farfurioara transparenta de plastic cu rumegus inauntru. Si pe rumegus pusesem un melc foarte mic. Cu toate astea, simbolismul cam incert al obiectelor m-a dezamagit. Am hotarat ca uneori lucrurile pe care le fac nu sunt atat de simple pe cat ar trebui, incat m-am hotarat sa pastrez doar perna si stratul de frunze, care ar fi adus ceva intimitate si curatenie in luminisul cu iarba uscata in care alesesem sa lucrez.
Dupa ce am revenit la simplitatea gestului de la inceput m-am simtit mai bine. Perna era un pic stranie dar si foarte explicita. Scapasem de ambiguitatea obiectelor pe care nu le stapanisem foarte bine. Si puteam in sfarsit sa plec acasa, iesind din parcul in care soarele devenise greu de suportat.
