panou publicitar - 67

Cuvantul scris se refera la faptul ca exista enorm de multe panouri publicitare in oras care nu sunt folosite. Desi ele sunt puse in ochii trecatorilor, fiind de multe ori lipsite de reclame, se pierd in background, lipsite de orice identitate. E vorba si de un joc, pentru ca respectivul cuvant, asezat deasupra trecatorilor, intr-un loc foarte vizibil, pe o suprafata alba, este foarte usor de citit si de reperat.

De multe ori textele de pe strada, din metrou, din tramvaie, trimit catre noi mesaje pe care le credem ca sunt adevarate doar pentru ca sunt scrise acolo.

E prima data cand folosesc un marker pentru graffiti. L-am cumparat de la rulez si e o unealta ok, dar m-am grabit si am stalcit un pic literele. Vanez de ceva timp locul asta, in schimb nu e tocmai accesibil. Mi-a trebuit o scara plianta inalta de 4 metri ca sa ma pot sui pe acoperisul statiei de metrou. Am scris pe la ora 15, intr-o sambata.

Mi-a luat jumatate de ora ca sa termin si probabil ca lucrurile ar fi iesit mai ingrijite daca nu mi-ar fi fost teama ca o sa vina politia sau cineva de ma metrou sa ma ia la intrebari. In final am plasat cuvantul un pic prea spre dreapta si fara sa imi dau seama am facut un B si un L mai mici decat celelalte litere.



















Politia era undeva in parcarea de peste drum, dar erau preocupati cu altceva si nu m-au vazut. Am revenit noaptea si i-am facut o poza. Cu cele doua reflectoare aprinse deasupra, scrisul se vede bine din toata intersectia.






















2. piata operei


















Al doilea panou, pe marginea Dambovitei, intre Opera Romana si Opera Center. De data asta am scris un pic mai mare si am avut mai mult timp sa centrez cuvantul pe panou. Markerul e ok, dar sunt mai obisnuit cu pensula. Cred ca mai am nevoie de ceva exercitiu pana sa reusesc sa caligrafiez asa cum mi-as dori.

mulaj din gips - 66

Dupa ce am desprins ornamentul de pe zidul Casei Poporului, a urmat o intreaga procedura administrativa. A trebuit sa imi dau seama cum anume as putea sa trimit mulajul de 1, 20 kg in Kirgizstan.



















In final am ajuns la o companie de curierat international care mi se parea destul de serioasa incat sa nu piarda pachetul pe drum. Desi diferenta dintre oferta lor si cea a Postei Romane era de 3.500 de lei noi, am acceptat oferta curierului international, pentru ca imi doream ca pachetul sa ajunga la destinatie. Costul final pentru transport a fost de 4.200 de lei noi.



















Initial ideea mea era sa trimit pachetul si gata, fara sa mai cer sa imi fie returnat. Ma gandeam ca asa as pune in discutie ideea de utopie incarnata in cladirea Casei Poporului. Fiind plasata macar teoretic "nicaieri", a trimite o bucata din ea aiurea nu era prea absurd. In plus de asta m-am gandit ca facand aceasta minuscula dezmembrare a enormului ei corp simbolic, mi-as putea rade cumva de emfaza cu care ocupa in mod aproape irevocabil centrul orasului.


Am trimis pachetul tocmai in Kirgizstan pentru ca acolo are loc o initiativa numita Post for Kyrgyzstan, a carei tema este "Utopia of Space". Iata statementul lor:

How does one bring international art into a country which does not have the financial means required for the organisation of an international exhibition? The endless search for sponsors seemed to us to be tedious and unprofitable. We therefore decided to call on artists to send their work in a parcel or letter. With this action we want to draw attention to a country which is widely unknown, while at the same time enriching local cultural activity.

Mulajul de gips va fi expus la Muzeul National de Arta din Kirgizstan (in orasul Bishkek), alaturi de alte lucrari trimise de alti oameni prin posta. Apoi imi va fi returnat, urmand a-l lipi inapoi de unde l-am luat, de pe zidul Casei Poporului. Mai jos puteti citi statementul care insoteste lucrarea mea.

re_luare - 63/64

63. turturi


















Interventie neanuntata din cadrul re_luare, expozitie temporara organizata impreuna cu Elena Ciobanu si Tudor Prisacariu.



















Am ajuns la ideea pentru interventia asta pornind de la trotuarele pe care a trebuit sa le ocolesc in timpul saptamanii, care erau incercuite cu sfoara de care erau agatate anunturi similare.



















Ce m-a frapat a fost absurditatea multora dintre ele, care lasau sa se caste o ditamai prapastia intre ceea ce era scris pe hartiile A4 si realitate. De multe ori sfoara era agatata de stalpi care erau la mai mult de 20 de metri de zidul cladirii. Alteori sfoara si anuntul erau lipite de zid, de parca streasina care era aplecata cel putin cu un metru deasupra trotuarului si-ar fi lasat turturii sa cada in diagonala, exact printre sfoara si zid, ocolind trecatorii.



















Eu am transferat toata povestea asta intr-un loc unde cea mai apropiata streasina era la cel putin 130 de metri. Una dintre vizitatoarele expozitiei mi-a spus ca pentru ea interventia mea inseamna un comentariu la adresa spatiului arhitectural, sugerandu-i cumva prezenta. Intentia mea era ca prin text sa ofer o sugestie psihologica, pe care privitorul, fortat de absurditatea enuntului in contextul dat, sa o transforme intr-o imagine in mintea lui.























64. strada bradului


















Trotuarului sudic, cu blocul Connex in fundal.



















Mai sus, o vedere de ansamblu a traseului intregii strazi, din acelasi punct.


















Extremitatea dinspre vest a interventiei, privind catre blocul Connex.





a. detalii de constructie


















Mai intai am facut rost de o harta a zonei asa cum era ea in 1978 si am stabilit traseul strazii. Apoi l-am suprapus peste imaginea platformei de beton. Mai departe, am trasat cele doua linii paralele care delimitau strada. Dupa aceea am adunat cu lopata niste gramezi de zapada, din 3 in 3 metri, pe fiecare linie. In fiecare gramada am facut cate o gaura cilindrica folosind un borcan gol.



















Sirul de gramezi de zapada se continua si intr-una din gropile geometrice din fundatie, la 1,5 m mai jos fata de nivelul celorlalte linii.



















Limita trotuarului sudic al strazii, privind catre ruina Bibliotecii Nationale. Mai jos, o fotografie cu linia care delimita trotuarul dinspre nord, care cotea catre stanga inainte de groapa geometrica din platforma fundatiei.























b. statement si harti ale zonei


















"Bucurestiul este un oras care isi refuza periodic trecutul. Arhitectura de inspiratie orientala din secolul XIX a fost inlocuita de un Bucuresti european de inspiratie franceza. Orasul 'burghez' a fost demolat in anii '80 pentru a face loc Centrului Civic. Iar astazi blocurile P+14 inlocuiesc micile case cu unul sau doua etaje din centru. Mai multe zone cu constructii de joasa inaltime sunt colonizate cu cladiri inalte. Acestea mutileaza peisajul si schimba imaginea urbana a unui oras si-asa destul de peticit.



















In cazul fundatiei abandonate dintre Biblioteca Nationala si blocul Connex, se poate vorbi de o istorie dubla a locului. Exista un trecut mai indepartat, legat de orasul burghez care a disparut in urma demolarilor din anii '80. Si exista si un trecut mai recent, adica fundatiile unor cladiri pe care regimul comunist n-a mai apucat sa le construiasca in intregime.

Aceste povesti sunt refuzate de un viitor care le lasa in urma pe amandoua. Se pare in zona se va construi 'un complex financiar, comercial si de agrement situat in inima orasului', dupa cum promite primarul Videanu.



















Folosind harti ale zonei din 1978 si din prezent, am creat o suprapunere intre cele doua povesti ale locului. Urmeaza sa trasez conturul uneia din strazile disparute in timpul demolarilor pe platforma fundatiei abandonate. Ma voi folosi de niste linii punctate, formate din lumanari aprinse. Pentru o scurta perioada de timp, cele doua povesti ale locului vor coexista in acelasi spatiu."


















Textul de prezentare este cel pe care l-am folosit pentru expozitia re_luare. In ultimele trei harti de mai sus am notat cu un dreptunghi negru zona din strada Bradului pe care am marcat-o pe platforma de beton a fundatiei parasite. In celelalte imagini, am suprapus un plan urbanistic al zonei din 1978 peste situatia actuala, o imagine din Google Earth.

biserica demolata - 62

Am refacut o lucrare a Monei Vatamanu si Florin Tudor cu alte materiale, pe locul altei biserici demolate. In anul 2007 cei doi artisti au expus in Pavilionul Romaniei de la Bienala de la Venetia un video care se numea Dust. In timpul unui performance filmat, Florin Tudor trasa conturul fostei biserici a Manastirii Vacaresti, folosindu-se de tarusi de lemn si sfoara.





































zona


















Sursele pentru interventia asta au fost o harta Google si o harta de cadastru de la 1978. Le-am suprapus si asa am gasit localizarea exacta a bisericii. Altarul se afla pe platforma de beton a fundatiei, iar restul bisericii e asezat pe suprafata de beton, cu 1,5 m mai jos.



















E important de stiut ca biserica propriu-zisa, asa cum era inainte de demolare, era construita mult mai sus decat conturul pe care l-am facut din lumanari. Groapa cu fundatiile are vreo cinci metri adancime, daca nu mai mult.