Instalatia cu care am participat la Future Generation Art Prize in 2010 va fi prezentata la Bienala de la Venetia de anul acesta in cadrul unui eveniment colateral. Vernisajul va avea loc in 2 iunie 2011, la ora 20.00.
Universitatea Nationala de Arte din Bucuresti impreuna cu Asociatia Galeria Noua si ATU - Asociatia pentru Tranzitie Urbana a organizat in perioada 28 octombrie – 5 noiembrie 2010 expozitia CitiesMethodologies.
Locatii: Casa Scarlat-Ghica (din incinta Universitatii Nationale de Arte din Bucuresti, str. General Budisteanu 19) si UNAgaleria (str. Budisteanu 10).
Am ales sa expun cele 25 de globuri de sticla impreuna cu un tutorial in imagini, care ilustreaza procesul de productie a obiectelor. In plus, am mai adaugat si doua panouri luate de la casele demolate. Cel de lemn este un panou de demolare in regie proprie a casei respective. Bannerul galben e o reclama pentru cladirea ce va fi construita pe locul demolat.
La toate acestea, am adaugat o harta a Bucurestiului pe care am notat locurile de unde au fost luate caramizile folosite la globuri, dar si o ladita de plastic, in care am pus o parte din caramizile respective.
Universitatea Nationala de Arte din Bucuresti impreuna cu Asociatia Galeria Noua si ATU - Asociatia pentru Tranzitie Urbana organizeaza in perioada 28 octombrie – 5 noiembrie 2010 expozitia CitiesMethodologies.
Locatii: Casa Scarlat-Ghica (din incinta Universitatii Nationale de Arte din Bucuresti, str. General Budisteanu 19) si UNAgaleria (str. Budisteanu 10)
Vernisajul expozitiei va avea loc pe 28 octombrie ora 18.00, in Casa Scarlat-Ghica.
Am ales sa expun cele 25 de globuri de sticla impreuna cu un tutorial in imagini, care ilustreaza procesul de productie a obiectelor.
La Palatul Stirbei de pe Calea Victoriei 107, are loc intre 8 octombrie - 7 noiembrie Bienala Tinerilor Artisti.
Particip si eu cu o lucrare despre supraveghere in spatiul public, care este de fapt o propunere de interventie. Am cerut organizatorilor sa produca o pancarta de supraveghere din Sectorul 3 si sa o plaseze in spatiul de expozitie. Intentia mea e ca la sfarsitul bienalei sa o abandonez undeva la marginea Sectorului 3, intr-o zona in care nu exista de fapt supraveghere video.
Am fost selectat de catre juriu pentru a participa la expozitia finala, care va avea loc in luna Octombrie 2010.
Atelierele din Rennes sunt o bienala de arta contemporana care are loc in orasul francez intre 30 aprilie si 18 iulie 2010. Impreuna cu Alexandra Croitoru si Stefan Tiron, fac parte dintr-un grup de specialisti romani interesati de existenta locurilor sigure in caz de calamitate in orasul Bucuresti. Lucrarea noastra e o harta a orasului, pe care sunt marcate aceste locuri.
[in imagine Flat Space - Stefan Rusu / instalat in Chisinau, Moldova]
Proiectul CHIOSC
punct de informare cultural - platforma publica de manifestare
17 noiembrie, 2009, ora 20:00
Galeria VN
str. Ilica 163a
Zagreb, Croatia
curatori - Vladimir US / Slobodne Veze
proiect realizat de Asociatia Oberliht
http://www.oberliht .org.md/chiosc. html
contact: info(la)oberliht. org.md
Marti, 17 noiembrie 2009, Asociatia Oberliht din Chisinau si Asociatia Slobodne Veze din Zagreb va invita la vernisajul expozitiei Proiectul CHIOSC.
In anul 2008 a inceput colaborarea intre Asociatia Slobodne veze si Asociatia Oberliht in cadrul unui proiect de interventii artistice in spatiul public din Chisinau. Proiectul INTERVENTII3 a implicat peste 30 participanti din citeva tari europene care au fost invitati sa reflecte asupra proceselor ce influenteaza spatiul public al Chisinaului, structura vizuala a orasului, memoria si experienta vietii cotidiene a locuitorilor lui.
Colaborarea a continuat in 2009 cind a fost lansat proiectul CHIOSC, platforma publica de manifestare si punct de informare cultural. CHIOSC-ul este reprezentat printr-o unitate arhitecturala de proportii mici cu denumirea de APARTAMENT DESCHIS realizata de Stefan Rusu si instalata in centrul orasului Chisinau. In lipsa unui suport de dezvoltare institutionala pentru arta contemporana CHIOSC-ul apare ca o reactie la un context foarte concret si in calitate de o alternativa la sistemul autosuficient si ideologizat al institutiilor culturale
existente.
Reprezentind o platforma de auto-reprezentare oferita comunitatii locale, ce incurajeaza participarea civica intr-o perspectiva in care autodeterminarea inseamna sa-ti recuperezi capacitatea autonoma sau colectiva de a-ti exprima dorintele in opozitie la un sistem ce se impune prin sanctiuni si se prolifereaza drept unul de control, CHIOSC-ul devine astfel un instrument politic.
(Natasa BODROZIC si Ivana MESTROV)
ARTISTI
BRESSAN Michele [RO], ESINENCU Nicoleta [MD], FISTICANU Ion [MD], ILFOVEANU Nicu [RO], MALEKOVIC Tonka [HR], NANCA Vlad [RO], NICOLAE Mircea [RO], RUSU Stefan [MD]
In sala de expozitii a Noului Muzeu din Universitatea Bauhaus de la Weimar are loc intre 17.10.2009 / 17.01.2010 expozitia Import-Export: From Moldova with Love, in care au fost incluse lucrari din proiectul de arta in spatiul public Interventii 3.
On Friday, November 13, the 'live economy lesson' will take place in the studio of Cesare Pietroiusti in Rome, Italy.
The event is curated by Daria Carmi, Valerio Del Banglivo and Michele Graglia. The participating artists are: Andrea Caretto e Raffaella Spagna, Alberto Garutti, Michele Graglia, Liquid Cat, Edoardo Malaggigi, Paola Falasco, Mircea Nicolae, Cesare Pietroiusti, Iacopo Seri, Roberto Shwafaty and Valentina Venturi.
Luni 5 Octombrie, la ora 19.30, in Noua Galerie a ICR Venetia, voi face o prezentare a proiectului Young Romanian Art pentru un grup de masteranzi IUAV, una dintre universitatile de arte si design din Venetia. Intalnirea este organizata de Valerio di Baglivo in cadrul proiectului "Cosa succede a...".
Aceasta este documentarea fotografica a expozitiei 'Glass Globes / 25 demolished houses' care a avut loc intre 5 iunie - 5 iulie 2009 in Noua Galerie a ICR Venetia. In timpul expozitiei cateva dintre caramizile pe care le pusesem in interiorul globurilor au inceput sa se descompuna. Apa din unele globuri s-a tulburat din cauza amestecului de mucegai si pulbere de caramida rosie.
Am expus 25 de obiecte - globurile de sticla, impreuna cu o documentatie fotografica a locurilor de unde am luat caramizile pe care le-am folosit la producerea obiectelor. Era vorba de 25 de fotografii digitale imprimate pe format a4.
Young Romanian Art / 5 Iulie - 20 Noiembrie 2009 / 14 expozitii, 37 artisti romani tineri / curator Mircea Nicolae / Noua Galerie a ICR Venetia, Italia
Young Romanian Art este un proiect de expozitie prin care imi urmaresc niste interese personale. Primul dintre ele ar fi promovarea artei tinere. Al doilea ar fi incercarea de coagulare a unui context profesional in care sa am senzatia ca pot lucra inconjurat de initiative paralele, indepartand astfel impresia de singuratate intr-un mediu cultural indiferent si neprimitor. Un al treilea scop ar fi cooptarea, in masura in care este posibil, a institutiilor culturale, la implinirea primelor doua deziderate.
Artistii contemporani avanseaza in cariera prin autopromovare si prin managementul propriei persoane. De multe ori o asemenea atitudine inseamna in acelasi timp acumularea in scurt timp a unor privilegii in functie de succesul obtinut, dar conduce si la izolarea intr-o zona a prosperitatii si a prestigiului personal, de care te bucuri de unul singur.
Pana acum am demarat doua initiative care sa nege, pe cat posibil, acest tipar. Am mers la Liceul George Cosbuc si am tinut un curs de arta contemporana, construit ca un joc cu machetele lucrarilor reprezentative din perioada 1950-1990. Am investit proprii bani in obiecte si nu am cerut nici un onorariu.
De asemenea, am deschis o galerie de apartament in care au avut loc zece expozitii, la sfarsitul carora toate exponatele au fost daruite publicului printr-o tombola. Publicul avea astfel posibilitatea sa plece acasa cu lucrarile vazute, fiind mai in masura sa judece arta contemporana de la o distanta minima, pentru ca aceasta le invada inevitabil spatiul personal.
Ma intereseaza ideea de generozitate, atat cat e ea posibila intr-o lume in care interactiunile trebuiesc formulate cat mai bine pentru a avea o semnificatie si unde e imposibil de fapt sa dai totul tuturor. Echilibrul dintre o pornire egalitara care e legata de idealism si constrangerile realitatii e lucrul pe care l-am cautat in proiectele de acest fel pe care le-am derulat pana acum.
Young Romanian Art e tot o incercare de liberalizare a resurselor, de data asta fiind vorba de posibilitatile de prezentare si promovare a propriei activitati. In loc sa expun lucrarile mele timp de sase luni de zile in noua galerie a ICR Venetia, am ales sa impart spatiul de expozitie cu alti artisti. Nu stiu daca acest gest va mai fi facut si de alte persoane in viitor, dar il simteam necesar, la nivel personal.
Intentia mea este sa fac un gest polemic la adresa contextului insititutional romanesc in general, care nu pare prea interesat sa sustina tinerii artisti. In acelasi timp, ma intereseaza si sa formulez noi posibilitati de functionare a tinerilor artisti in acest context, inventand alte strategii. Muzeul artei tinere care va fi infiintat la intoarcerea acasa functioneaza dupa aceleasi coordonate.
Proiectul nu e decat o modalitate de a propune o solutie temporara pentru o problema punctuala a unui grup restrans – artistii tineri – intr-un mediu in care exista si alte probleme si alte persoane care se confrunta cu dificultati de reprezentare si de obtinere a unui sprijin pentru activitatea pe care o desfasoara. Toate acestea nu inseamna insa ca printre artistii selectati nu exista si persoane cu o viata profesionala bine inchegata, a caror participare semnaleaza mai mult un gest de solidaritate, decat o nevoie reala de reprezentare in acest context.
Expozitia urmareste sa faca o afirmatie slaba si banala – in Romania exista arta tanara. Dupa 45 de ani de realism socialist arta contemporana devine un limbaj generalizat, care nu a reusit inca sa se substituie in intregime picturii si sculpturii de o anumita factura (si nici orizontului lor teoretic si mental), dar care traieste un destin paralel, care e poate si cea mai buna modalitate de existenta.
Initiative ca Galeria Noua si revista Omagiu au disparut. E timpul sa apara alte canale prin care arta noua sa fie comunicata publicului, in afara unui circuit comercial, intr-o zona de productie culturala non-profit. Astfel apare Young Romanian Art, o incercare de a face vizibila pe plan international, in timpul Bienalei de Arta de la Venetia, pe perioada a cinci luni de zile, munca a 33 de artisti romani nascuti intre 1968 si 1986.
Am folosit o eticheta sonora, care trimite la tinerii artisti britanici. Intre ei si artistii romani se naste o prapastie de motivatie, de continut si de finantare. E doar un joc lingvistic ce urmareste sa atraga atentia asupra unui segment major din creatia contemporana recenta.
Expunerile s-au construit din obiectele deja produse in ultimii cinci ani (2004 – 2009), pentru ca nu am dispus de un buget pentru a comisiona lucrari noi de la artistii selectionati. Astfel s-a conturat mai degraba ideea unei antologii, decat cea a unei expozitii cu caracter inedit. De aici si impresia de arhiva, de acumulare de obiecte si gesturi. Ma intereseaza posibilitatea de a avea o privire globala asupra fenomenului artei tinere, desigur fara pretentia de a fi exhaustiva.
Limita estetica si conceptuala a selectiei e trasata de alegeri personale, mai putin restranse decat m-as fi gandit initial. Exista insa si un nivel de intelegere antropologic al proiectului. Impreuna cu dosarul care insoteste expozitia, in care am adunat toate propunerile primite pe care nu le-am acceptat spre a fi expuse, proiectul poate fi vazut si ca o mica arhiva ce ii contine pe cativa dintre cei care se autodenumesc artisti tineri romani, dar si a felului cum arata productiile lor.
Lucrarile incluse in seria de expozitii sunt diverse, atat ca nivel valoric, ca mediu de productie, cat si ca directii alese. Cinismul, fericirea, umorul, dezamagirea, singuratatea si analiza de adancime merg mana in mana, pentru a forma o serie de atitudini in fata realitatii, dar si fata de universurile imaginare colective sau individuale.
Din punct de vedere vizual artistii selectati produc reactii foarte diferite. Fotografia, pictura, sculptura, interventiile in spatiul public, obiectele functioneaza fiecare in nisa lui, ca intr-un mediu separat. Nu exista un feeling comun si nici o finalitate comuna a lucrarilor. Unele din ele construiesc o imagine care poate fi legata de un univers post-comunist, uneori vazut printr-o perspectiva critica, alteori cu nuante pop, altele sunt contemporane cu totul, atat ca subiecte, cat si ca realizare.
Modificarile de psihic colectiv si de structura sociala constituie subiectul predilect al multora dintre lucrari. Obiectele, gesturile si imaginile produse marcheaza o noua libertate de abordare care sta in afara limitelor scolilor de pictura, sau ale realismului socialist, doua forte dominatoare in spatiul cultural romanesc, ale caror reminiscente sunt simtite si astazi foarte puternic in gustul comun, in scolile de arta, dar si in galerii.
Ruptura cu trecutul cultural este facuta intr-o maniera foarte nuantata. Unii artisti se dezic in intregime de orice antecedente vizuale, pe cand altii se folosesc de acestea ca de un reziduu sau materie prima, pentru a pune in discutie puterea formidabila a stereotipurilor culturale.
Cliseele vizuale legate de biserica ortodoxa si de partidul comunist sunt apropriate si refolosite in feluri amuzante, sau sunt tratate in feluri noi, ce se despart atat de traditiile teoretice, cat si de cele vizuale. De asemenea, exista directii care sunt legate de reverie si de joaca, acestea neavand nimic de-a face cu incercarile de reformare a starii de lucruri de pe acest pamant. Exista destul spatiu si pentru practici mai intelectuale sau pur conceptuale, interesate de dinamica obiectelor si a atitudinilor insignifiante, care sunt minunate in simplitatea lor.
Emfaza, aspectul comercial, sau pretentiile de excelenta ale contextului artistic din Romania sunt si ele luate in seama si criticate uneori cu ironie, alteori cu sarcasm. Cu ajutorul fotografiei se intocmesc arhive de locuri si de oameni care au potentialul de a deveni niste tipuri reprezentative, iar schimbarile de comportamente colective din zona rurala sunt privite ironic si documentar.
Potentialul revolutionar al artei este in acelasi timp explorat cu intensitate, dar si ridiculizat, sau pur si simplu lasat la o parte, pentru ca Romania este o natiune care a fost spalata pe creier timp de 45 de ani de propaganda marxista. Ceea ce aceste lucrari incearca sa comunice e mai degraba o senzatie generica de libertate, in conditiile in care scepticismul este inca foarte mare fata de orice ideologii artistice sau politice.
Mircea Nicolae
The opening of the exhibition 'Glass Globes / 25 demolished houses' will take place on June 5, 2009, at 18.30, in the New Gallery of the Romanian Cultural Institute in Venice - Palazzo Correr, Campo Santa Fosca, Cannaregio 2214 – 30121.
The project places into discussion the destruction of low-rise private houses built at the end of the 19th century and at the beginning of the 20th century in the central area of the city of Bucharest, Romania. Nowadays, these houses are being demolished and replaced with blocks of flats or company headquarters, producing the eviction of an important segment of the built history of Bucharest. This process of replacement of old houses is fueled by the development of the city, but also by economic mechanisms.
However, the demolitions in the central area are also linked to an attitude towards the historical continuity of the urban landscape that is not at all protective. In time, this special relationship with the built memory will produce a cultural impoverishment of the city in general.
The exhibition comprises a series of 25 glass globes found in a deserted glass factory, along with 25 photos of the demolished houses. The glass globes contain 25 brick fragments coming from these 25 demolished houses. These pieces of brick are shaped like a small house and they are inserted into the glass globes along with other materials (poxiline / plastic, poxipol, black and white paint, glitter, water). The snow globes are fully functional, being able to display the falling snow effect.
To produce a glass globe means to set in motion an imaginary world. Usually, these objects are used to promote architecture monuments of touristic value, such as the Eiffel Tower or the Empire State Building. They tend to have a commercial function as well, a fact that often places them in the aesthetic area of kitsch.
This being said, the objects proposed by this exhibition are problematic. They function efficiently as oneiric motors, setting in motion the viewer’s dreams of the house and the corresponding images of peace. Nevertheless, they also have a critical content. The iconic model of the house, visible between the snow flakes within the glass globe, is part of a dead body. Daydreaming successfully recreates the symbolic image of the house, but it fails to resurrect its empirical existence.
Furthermore, the objects contain a self-destructive process. With the passing of time, water infiltrates the brick fragments and they start to dissolve. The water takes on a red color, and becomes increasingly murky. It is quite possible that in a mater of years some of the brick fragments will completely dissolve, thus bringing about the complete disappearance of the iconic image of the house.
The artistic endeavor assumes the power to create imaginary worlds, being at the same time quite aware of the difference between the latter and reality. The objects contain the contradiction between the real and the imagined, making it visible with the aid of physical processes that illustrate the histories placed inside the objects.
The current exhibition is an extended version of my preoccupation with the subject of demolition. It is also an enlarged version of the opening exhibition at galeria 29 – an exhibition space built in the living room of the apartment where I live with my family.
Mai jos gasiti o documentare fotografica a expozitiei 'Dreamboys' a Leei Rasovsky de la galeria de proiecte Draft One. Lipseste o fotografie prim-plan a lui Dream Beuys, desen vizibil in imaginea de mai sus, in partea din stanga a camerei - ambient.
joi, 4 iunie 2009, la ora 20.00, vor avea loc primele doua expozitii in galeria de proiecte Draft One din Str. Pta Concordiei nr. 4, Bucuresti (zona Unirii-Budapesta). Bogdan Girbovan expune seria de portrete '5@14', care este o continuare a preocuparii fotografului pentru ierarhiile sociale, de data asta fiind vorba de o gasca de adolescenti. Textul de prezentare este scris de Igor Mocanu.
Expozitia ‘Dreamboys’ de Lea Rasovszky este un ambient compus dintr-o serie de zece desene. La acestea se adauga o oglinda si alte cateva obiecte, impreuna conturand atmosfera unei camere de fata. Instalatia pune in discutie deformarile de proiectie afectiva ce permit simultan construirea imaginii unui partener ideal, dar si o observatie necrutatoare asupra realitatii.
Fetele viseaza baieti si baietii viseaza fete. Asa apar fetele si baietii de vis, sirenele si zburatorii. Dreamboys, cum le zice in engleza, acopera peretii camerei in care iti petreci timpul. Te uiti la ei cu admiratie, in singuratate.
Poate ca esti o fata adolescenta, care isi doreste prea mult pe cineva. Imaginile baietilor de vis iti apar intesate de detalii bizare, desi nu vrei asta. Ai vrea sa uiti cum sunt ei de fapt si sa ii poti vedea doar cum iti doresti sa fie.
Niste tipi cool, care stiu sa se imbrace, carora le curge sange din nas. Niste tipi destepti, cu care ai ce sa vorbesti, cu gatul rupt, sustinut de o proteza medicala. Niste tipi de viata, cu initiativa si cu tupeu, carora le ies vinele albastre din gatul prea incordat. Niste supereroi stangaci, cu burtica.
Impreuna par mai degraba o gloata de animale mitologice. Stii ca nu poti sa te apropii de ei, fericita, lasandu-i sa te stranga in brate. Cumva cred ca ti-ai dat seama ca ei nu sunt cei mai potriviti pentru tine, dar nu ai nimic altceva la indemana. Si te-ar durea prea tare sa te opresti, sa nu mai visezi.
Mircea Nicolae
