un cocoș la oras / 14 august 2019

În "Poetica Spațiului", Gaston Bachelard face o critică a societății industriale. El crede că omul pierde legătura cu ritmurile cosmice, la nivelul cel mai banal: e vorba de trecerea anotimpurilor, sau de ciclul zi - noapte. Analiza lui e construită în jurul imaginii casei, din pivniță până-n pod, care e o imagine în mic a cosmosului în sens astronomic, dar și simbolic. Printre altele, face și o schiță sumară a unei metode pe care el o numește "cronoterapie".

Dacă spațiul de locuit e afectat de industrializare schimbând raportarea umană la mediu, nici timpul nu scapă. Și el propune o serie de tehnici prin care oamenii "civilizați din societățile industriale" să reintre în contact cu ritmurile naturii.

Doar că la oraș nu doar oamenii suferă modificări de percepție temporală, pe calea industrializării. Peste drum de blocul în care locuiesc, un cocoș cântă începând de la prânz până la apus, în continuu. Chiar dacă "stă la casă", pare că orașul l-a afectat. Asta nu se întâmplă în fiecare zi. Dar o dată la două-trei zile, pare să intre într-un loop temporal care îl ține ocupat niște ore bune.

Înregistrarea de mai sus e făcută pe 12 august 2019, la ora 12.00. Am înregistrat doar o bucată, apoi l-am lăsat cu ale lui.