mtv romania
Realizatorii emisiunii MTV News au facut un reportaj despre vernisajul expozitiei 'Pufarine' a Alinei Samoschi.
ultima expozitie
'Ultima expozitie' a fost momentul final al cursului optional ora 14, o serie de intalniri pe parcursul carora Claudia Cristea, Sanziana Marin si Mircea Nicolae au construit mici machete ale unor lucrari din perioada 1950 - 1990.
Cele 23 de obiecte au fost distribuite impreuna cu niste instructiuni sumare de instalare. In fotografiile cu display-ul coltul de untura al lui Beuys nu apare pentru ca nu fusese instalat inca.
1. Barnett Newman – The Wild / 1950 (shaped canvas)
Se lipeste cu blu tac sau scoci dublu in pozitie verticala, pe un perete, sau pe alta suprafata neteda.
2. Mark Rothko – Orange and yellow / 1956 (expresionism abstract)
Se lipeste cu blu tac sau scoci dublu in pozitie verticala, pe un perete, sau pe alta suprafata neteda.
3. Barnett Newman – Onement VI / 1953 (expresionism abstract)
Se lipeste cu blu tac sau scoci dublu in pozitie verticala, pe un perete, sau pe alta suprafata neteda.
4. Joseph Albers – Apparition / 1959 (abstractiune geometrica)
Se lipeste cu blu tac sau scoci dublu in pozitie verticala, pe un perete, sau pe alta suprafata neteda.
5. Jackson Pollock – Untiled / 1950 (expresionism abstract)
Se lipeste cu blu tac sau scoci dublu in pozitie verticala, pe un perete, sau pe alta suprafata neteda.
6. Ellsworth Kelly – Orange Curve I / 1982 (shaped canvas)
Se lipeste cu blu tac sau scoci dublu in pozitie verticala, pe un perete, sau pe alta suprafata neteda.
7. Ellswoth Kelly – Untitled / 1980 (shaped canvas)
Se lipeste cu blu tac sau scoci dublu in pozitie verticala, pe un perete, sau pe alta suprafata neteda.
8. Frank Stella – More or Less / 1964 (shaped canvas)
Se lipeste cu blu tac sau scoci dublu in pozitie verticala, pe un perete, sau pe alta suprafata neteda.
9. Frank Stella – Tomlinson Court Park / 1959 (shaped canvas)
Se lipeste cu blu tac sau scoci dublu in pozitie verticala, pe un perete, sau pe alta suprafata neteda.
10. Richard Tuttle – Wave / 1965 (postminimalism)
Se lipeste cu blu tac sau scoci dublu in pozitie verticala, pe un perete, sau pe alta suprafata neteda.
11. Richard Tuttle – Twin River / 1965 (postminimalism)
Se lipeste cu blu tac sau scoci dublu in pozitie verticala, pe un perete, sau pe alta suprafata neteda.
12. Dupa Joseph Kosuth – Museum / 1965 (arta conceptuala)
Imaginea si textul se lipesc cu blu tac sau scoci dublu in pozitie verticala, pe un perete, sau pe alta suprafata neteda. Mica macheta se aseaza sub ele.
13. Dupa Joseph Kosuth – Toy / 1965 (arta conceptuala)
Imaginea si textul se lipesc cu blu tac sau scoci dublu in pozitie verticala, pe un perete, sau pe alta suprafata neteda. Mica macheta se aseaza sub ele.
14. Dupa Joseph Kosuth – Chestnut / 1965 (arta conceptuala)
Imaginea si textul se lipesc cu blu tac sau scoci dublu in pozitie verticala, pe un perete, sau pe alta suprafata neteda. Castana se aseaza sub ele.
15. Dupa Joseph Kosuth – Letter / 1965 (arta conceptuala)
Imaginea si textul se lipesc cu blu tac sau scoci dublu in pozitie verticala, pe un perete, sau pe alta suprafata neteda. Litera se aseaza sub ele si se lipeste in pozitie verticala, tot cu scoci sau blu tac.
16. Robert Morris – Untitled / 1964 (minimalism)
Se lipeste cu blu tac sau plastilina in coltul unei camere sau intr-un alt colt – dintr-o cutie, etc. Marginile triunghiului nu trebuie sa atinga nici una dintre suprafetele apropiate, ca si cum ar sta in aer.
17. Donald Judd – Untitled / 1990 (minimalism)
Se lipesc cu scoci dublu cele zece module pe o suprafata verticala, in scara, avandu-se grija ca acestea sa fie bine aliniate. Distanta dintre doua module este aceeasi cu grosimea unui modul. Intre ultimul modul din partea de jos si suprafata orizontala este aceeasi distanta de un modul.
18. Carl Andre – Zinc Plain / 1969 (minimalism)
Se aseaza patratele pe o suprafata orizontala, neteda, preferabil coperta unui caiet. Patratele sunt numerotate pe spate de la 1 la 16. Din cauza ca nu sunt taiate perfect, ele sunt de fapt un puzzle. Modulele trebuiesc aranjate de la 1 la 4, 5 la 8, etc, cu numerele in sus, in linii orizontale. Apoi, folosind un al doilea caiet care se aseaza peste primul, se intorc modulele pe partea cealalta, deja aranjate. Acum ele pot fi instalate pe orice suprafata orizontala, fiind in ordinea corecta.
19. Robert Smithson – Corner Piece / 1968 (land art)
Se lipesc oglinzile cu blu tac sau plastilina in coltul unei camere sau intr-un alt colt – dintr-o cutie, etc. Doua dintre ele se aseaza vertical, una orizontal. Dupa ce ne-am asigurat ca oglinzile stau in picioare si acopera cum trebuie coltul, se toarna nisipul cu pietris in coltul format intre ele. Se aseaza nisipul in asa fel incat in partea dinspre privitor sa se formeze un triunghi.
20. Richard Long – Circle Stones / 1996 (land art)
Se aseaza pietricelele pe o suprafata neteda si apoi se aranjeaza in cerc.
21. Eva Hesse – Schema / 1968 (postminimalism)
Se aseaza matricea de plastilina pe o suprafata neteda.
22. Joseph Beuys – Fat Corner / 1963 (arta conceptuala / instalatie)
Se scoate untura din borcan cu ajutorul unei linguri sau a unui spaclu si se aseaza in coltul unei camere sau al unei cutii, in asa fel incat in partea dinspre privitor sa se formeze un triunghi.
23. Hans Haacke - Condensation Wall / 1966 (arta conceptuala)
Se aseaza micul acvariu pe o suprafata plana, eventual intr-un loc in care e lumina. Caldura camerei sau a razelor soarelui va pune in functiune ciclul de evaporare a apei.
green channel
Tania Cucoreanu si Andrei Ionita, realizatorii emisiunii veioza arte, au facut un reportaj despre vernisajul expozitiei 'Pufarine' a Alinei Samoschi. Stateam departe de microfon, incat pentru a auzi ce spuneam va trebui sa dati volumul un pic mai tare.
colaborari - 81/5 - ruj de buze
Dupa un tur in cateva muzee internationale, aceasta faimoasa lucrare de arta se reintoarce in tara pentru a isi ocupa pozitia meritata de imagine puternic mediatizata. Pana acum a fost prezentata doar la nivel de concept vizual. Pentru ca vrem sa o vindem unui muzeu romanesc, suntem inca in cautare de fonduri si sponsori pentru a produce lucrarea la calitatea la care ne-am imaginat-o.
Ne dorim sa realizam o instalatie folosind doua printuri foarte mari, doua lightbox-uri si produse cosmetice de lux. In functie de banii oferiti, putem pune la dispozitia celor interesati o serie limitata de printuri (editii de colectionar).
Michele Bressan & Mircea Nicolae
metropotam
Anca Rujoiu si Gruia Dragomir au scris pe Metropotam un articol despre 'Cultura de apartament', in care pe langa Ota si Lorgean Theatre e descrisa pe scurt si galeria 29.
ora 14 - vernisaj
vineri 27 martie 2009, la ora 21.00, va avea loc 'Ultima Expozitie' la galeria 29, un spatiu de expunere amenajat intr-o sufragerie de bloc. Claudia Cristea, Sinziana Marin si Mircea Nicolae vor expune obiectele confectionate in timpul cursului de arta contemporana ora 14, care a avut loc intre 4 Decembrie 2008 si 16 martie 2009 la Liceul George Cosbuc din Bucuresti.
Ma gandeam ca doi elevi sunt prea putin. Dar e mai usor sa lucrezi cu un numar mai mic de oameni. Lucrurile se pot spune pe indelete, fara graba si fiecare poate pune intrebari. Cand am adus si machetele, povestile mele cam abstracte au devenit ceva inteligibil, chiar la nivel senzorial. Sa tii in mana o bucata de istoria artei e mai convingator decat sa urmaresti pe proiector o imagine digitala, ascultand un comentariu din care nu intelegi nimic, pentru ca nu cunosti cuvintele. (formalism, arta conceptuala, etc.)
Si atunci cand il repictezi pe Rothko sau cand aranjezi un colt de untura cu un spaclu intelegi mai bine despre ce e vorba, decat daca ai spune ca Beuys era un mare artist cu o mitologie personala stranie si complicata. Am descoperit o unealta pedagogica eficienta, care trecea peste discursul intelectual intrand direct in spatiul personal, intr-o zona a lucrului manual care iti ramane totusi in minte, ghidandu-te apoi printre lucrarile dintr-un mare muzeu.
Claudia Cristea si Sanziana Marin au fost singurii elevi din liceu interesati de subiect, care erau dispusi sa stea dupa ora 14.00, cand se terminau cursurile, pentru a afla lucrurile pe care voiam sa le spun. Impreuna am fost artistii care produc lucrarile, muzeografii, curatorii si publicul tinta al expozitiilor din micul muzeu-macheta.
Pentru ca ele au fost de acord sa lucram impreuna, am avut ocazia sa imi organizez cunostintele despre istoria artei dintre anii 50 – 90. Mi-am satisfacut si nevoia de a ma apropia de artisti pe care ii iubesc, dar pe care credeam ca ii epuizasem prin lectura. Am savurat si cadrul conceptual pe care il imaginasem, pentru ca istoria artei e construita in jurul conceptului de autor si nu poti incerca sa refaci intocmai lucrarile semnificative decat folosind asemenea strategii.
Nu am castigat, am investit bani in obiecte si in cursuri. In schimb, am putut micsora o perioada din istoria artei pana la nivelul unei miniaturi, bucurandu-ma de asta ca de o lucrare a altora care imi place, ca de un demers personal in care poti gasi sens, sau ca de o interactiune interesanta, in care in sfarsit reusesti sa comunici ceva din ceea ce stii.
obiectele vor fi distribuite catre publicul prezent la deschiderea expozitiei printr-o tragere la sorti. pentru a primi una dintre cele 10 invitatii, trimiteti un email la mirceanicolaeee[at]yahoo.com.
pufarine
Mai jos gasiti o documentare fotografica a celor zece obiecte din care a fot compusa expozitia 'Pufarine' a Alinei Samoschi.
alina samoschi - vernisaj
vineri 20 martie 2009, la ora 21.00, va avea loc vernisajul expozitiei 'Pufarine' a Alinei Samoschi la galeria 29, un spatiu de expunere amenajat intr-o sufragerie de bloc.
Prima data am vazut in desenele Alinei niste autodispret sau ceva cinism. Era vorba de o reprezentare rudimentara a unor femei goale, desenate cu pixul sau cu stiloul pe hartie. Trasaturile lor erau reduse la minim, iar corpul devenise un contur tremurat si neglijent. Un fel de femeie generica, stereotipata si stangace, o reminiscenta vizuala a unei papusi gonflabile, purtand in loc de sex o pufarina.
Daca ar fi fost desenate de un barbat, cele zece imagini ar fi fost expresia unei viziuni primitive, misogine, asupra corpului femeii in general. As fi putut sa spun atunci ca sunt similare cu zgarieturile de pe peretii din toaletele publice, unde imaginea femeii e insotita de instructiuni de folosire, sau de cuvinte urate de toate felurile.
Totusi, exista chiar si atunci, la prima vedere, un nivel de intelegere care trimitea mai degraba la ironie. Pufarinele – desertul saracacios al copilariei cu eugenii, pufuleti si cico – erau singurul obiect tridimensional din imagini. Mai mult, fiind un aliment, ii transmiteau privitorului un imperativ: “Mananca-ma!”.
Stereotipul devenea atunci o gluma, razbunand o parte din reductionismul mental al reprezentarilor corpului feminin de care, in mare masura, e raspunzatoare imaginatia pornografica.
Dupa ceva timp desenele au devenit obiecte, pentru ca au fost montate intr-o serie de rame albe cu colturi rotunde. In acel moment conturul neglijent s-a transformat intr-o imagine de o puritate cu totul estetica. Iar ironia a devenit motivatia pentru a construi niste obiecte pretioase, care pun in discutie intr-un fel foarte elegant filtrele vizuale prin care poate fi zarit corpul femeii, un obiect ravnit, dar aproape necunoscut de catre unii privitori.
obiectele vor fi distribuite catre publicul prezent la deschiderea expozitiei printr-o tragere la sorti. pentru a primi una dintre cele 10 invitatii, trimiteti un email la mirceanicolaeee[at]yahoo.com.
16 martie 2009
In ultima lectie am vrut sa vorbesc despre obiecte care sunt mai importante pentru procesele pe care le inglobeaza, mai degraba decat pentru starea lor dintr-un moment dat. Am ales lucrari de Eva Hesse, Joseph Beuys si Hans Haacke. Era vorba de Schema, Fat Corner si Condensation Wall.
Am refacut din plastilina matricea cu 12 x 12 hemisfere, care fusesera construite de Eva Hesse din latex, in anii 60. In cazul ei, procesul pe care il contine obiectul este descompunerea. Unele dintre lucrarile ei au disparut in timp, ceea ce se conserva in muzee fiind replici ale acestora.
Eva Hesse era un sculptor inteligent, care cunostea foarte bine proprietatile materialelor. In ciuda acestui fapt, ea a ales sa foloseasca substante utilizate de obicei pentru mulaje, care chiar daca aveau proprietati plastice foarte interesante, urmau sa se dezintegreze.
In comparatie cu lucrarea de fata, obiectele lui Donald Judd par rigide. Eva Hesse a fost asociata postminimalismului tocmai din cauza faptului ca formele produse de ea par mai degraba legate de imaginarul corpului uman, cu texturile sale flexibile si moi, asemanandu-se prea putin cu obiectele produse industrial.
Folosirea matricii minimaliste, cu ordonarea ei rationala in serii si dispuneri geometrice e puternic umanizata de micile erori de plasare a modulelor si de toate acele diferente infinitezimale dintre ele. Sensibilitatea de sculptor a Evei Hesse e mai aproape de pielea umana decat de suprafetele perfecte ale sticlei sau metalului bine lustruit.
La Joseph Beuys procesele fizice au o rezonanta spirituala. Totusi, pragmatic vorbind, colturile lui umplute cu untura trimit la acelasi proces de descompunere. Materia organica se transforma chimic in timp, devenind altceva.
Mai mult decat Eva Hesse, care era interesata de plastica materialelor si de temporalitatea lor, Beuys era captivat si de o explicatie simbolica atat a obiectelor, cat si a actiunilor artistice. Procesele continute in lucrurile pe care le producea erau ilustrari literale ale unor realitati spirituale, care desi prezente in obiect, nu erau in mod necesar si usor de observat. Il fascina circulatia energiei si transformarea materiei, pentru ca percepea lumea ca pe o entitate in continua schimbare.
Caldura iubirii umane era astfel legata in mod simbolic de termodinamica, intr-un univers imaginar in care fizicul si spiritualul traiau intr-o stransa legatura. Pentru el untura, ceara si pasla erau materii ce inmagazineaza caldura, insa nu doar la nivel pragmatic.
Hans Haacke propune o acceptiune un pic mai rationalista a proceselor. Condensation Wall e de fapt un acvariu in care apa se evapora si apoi redevine lichida, prin contactul cu peretii de sticla (de plexiglas in cazul originalului). Cel care priveste acest obiect intr-o galerie are acces la o versiune redusa a unui ecosistem, sau mai bine spus, la o ilustrare perfecta a circuitului apei in natura. Procesul de evaporare/condensare e continuu, fiind pus in functiune de proprietatile fizice ale materialului de baza, apa.
Subscribe to:
Posts (Atom)
