n-ai cum - 23

Gasisem de mai mult timp casa asta parasita pe Hristo Botev. Cand am intrat prima oara in ea era locuita de niste homelesi, asa ca n-am putut s-o explorez prea bine. A doua oara cand am revenit era plina cu liceeni care umpleau peretii de graffiti.
























Am intrat in concediu, insa nu mi-am primit inca banii, incat nu mai aveam cu ce sa imi cumpar materiale. Descurajarea generala, care pare ca formeaza in jurul meu un mediu, devenise un eveniment precis. Nu mai aveam cum sa imi continui interventiile. Cu toate astea, ma obisnuisem sa scriu mesaje descurajante, pentru ca asta primesc din partea orasului in care locuiesc.



















Mai aveam pe-acasa niste vopsea neagra si niste var alb, incat am putut sa merg la casa de langa Rosetti ca sa desenez. Spre surprinderea mea, indiferenta atat de banala a trecatorilor mi-a fost de folos de data asta. Desi desenam la etajul unu, la balcon, oamenii treceau pe langa mine fara sa comenteze. Nu m-a deranjat nimeni, desi era ora trei si desenam in vazul tuturor.



















Am avut timp sa astept ca fondul de var sa se usuce si apoi sa imi scriu mesajul. Vopseaua era absorbita de perete, uneori mai si curgea peste fondul alb. La un moment dat m-am gandit ca o sa iasa cam neglijent, insa am avut destul ragaz incat sa revin si sa sterg picurii de vopsea neagra, sa ii acopar cu var alb si sa fac si alte retusuri. Totusi am cam zbarcit un pic litera a.



















Cred ca asta e cea mai 'publica' dintre interventiile mele, cel putin ca vizibilitate. Scrisul de pe casa se vede foarte bine din strada. Si ma asteptam la niste reactii mai consistente, mai ales din partea muncitorilor de peste drum care tencuiau o casa, sau din partea diversilor indignati si atoatestiutori care se gasesc la tot drumul prin Bucuresti.



















Singurii care au reactionat la mesajul meu au fost trei copii. Mai intai au tras cu cornete in mine, m-au strigat de jos, dar nu i-am luat in seama. Apoi se asezasera pe o masina si tot tipau la mine, pana cand i-am intrebat daca vor sa deseneze si i-am chemat inauntru. Si au desenat o casa, au scris numele unor luptatori de wrestling si apoi fiecare a mers pe drumul lui.