colaborari - 81/2 - coroane funerare

Aceasta actiune reia in mod ironic gestul ceremonial de pelerinaj la locurile consacrate prin ridicarea de monumente statuare de for public. De asemenea se pune in discutie si gestul ritual de a depune flori in fata acestor monumente.

















Intentia autorilor este de a sublinia caracterul construit al discursului vizual propriu acestui mijloc de comunicare prin care puterea politica modeleaza imaginarul colectiv al populatiei, setul de gesturi rituale pe care le implica, dar si presupusa adeziune a privitorului la un asemenea sistem predefinit de gesturi.

















Prin purtarea coroanelor funerare tricolore ca niste backpackuri ale unor turisti potentiali, se creeaza astfel posibilitatea unui pelegrinaj ireverentios, care sa demonteze conventionalismul acestui comportament si sa puna sub semnul intrebarii valorile pe care aceste locuri de memorie le vehiculeaza.

















E de notat aici faptul ca statuia lui Lenin din parcul Moldexpo a fost deplasata din locul ei original din fata cladirii Guvernului Moldovei, unde se afla in perioada sovietica. De asemenea, e important de vazut si faptul ca statuia lui Stefan cel Mare a suferit o serie de deplasari, unele din ele datorate conflictului simbolic intre ideologia sovietica incarnata in statuia lui Lenin si cea nationalist-moldoveneasca.

















Ultima locatie a performance-ului, monumentul in restaurare urmareste astfel sa clarifice urmatoarea observatie: monumentele de for public tind sa eternizeze niste simboluri si valori colective, ele fiind insa extrem de mobile si instabile in spatiul construit al orasului, fiind in continuu re-modelate si re-amplasate in functie de puterea politica si de mesajele ideologice pe care aceasta vrea sa le comunice populatiei.

















Actiunea a avut loc la o zi dupa Ziua Independentei Republicii Moldova si la patru zile de la comemorarea eliberarii Moldovei de catre armata sovietica, moment in care aceste gesturi ceremoniale atingeau o cota maxima de frecventa in spatiul public. Toate fotografiile de Michele Bressan, in afara de ultima, care ii apartine lui Vlad Nanca.