chec - 74

1. harta


















Am avut o rezidenta de o luna in oraselul Celje din Slovenia, la centrul de arta contemporana local. Aterizat intr-o situatie urbana fara nici o legatura cu ceea ce stiam din Bucuresti, am incercat sa gasesc subiecte similare cu acelea care ma preocupau acasa. Astfel, mi s-a vorbit despre un loc parasit, care ma interesa din doua motive.

Era o cladire unde puteam face ceva, in plus de asta urma sa fie demolata pentru a fi inlocuita de un supermarket. Cladirea nu era monument istoric si nu avea o importanta extraordinara in respectivul context urban, fiind vorba de doua depozite de grau, unul din interbelic si unul din perioada comunista.

Cu toate astea, am vrut sa subliniez faptul ca arhitectura, desi pare legata de eternitate, e o componenta temporara a peisajului. Astfel am ajuns la ideea de a face o prajitura in forma fundatiei, pe care s-o dau oamenilor de la festivalul de interventii artistice in spatiu public Vstop Prost / Admission Free 2008 s-o manance, fara sa le spun despre ce e vorba. In final m-a luat gura pe dinainte si am spus unei singure persoane semnificatia prajiturii. M-am folosit de niste fotografii aeriene ale orasului pentru a deduce forma fundatiilor. Pentru acestea trebuie sa ii multumesc lui Matija Plevnik, el fiind cel care mi-a povestit si multe alte lucruri despre oras.




2. tava de inox


















Mai intai am desenat un plan al depozitelor pe o foaie mare de carton. Apoi am decupat conturul si am plecat intr-o lunga plimbare prin magazinele de constructii. Cautam o foaie de aluminiu pe care sa o tai pentru a construi tava. Cu toate astea, vorbind cu unul dintre vanzatori, am aflat ca aluminiul este toxic, fiind preparat cu zinc. Asta insemna ca potentialii mei invitati la a manca din prajitura s-ar fi putut otravi. Asa ca in final am cumparat o foaie de inox care m-a costat destul de mult, pretul fiind 70 Euro.



















Odata ajuns la Matija acasa, care s-a oferit sa imi imprumute niste unelte si sa ma lase sa lucrez in fata casei lui, pe un palet de lemn, am trasat conturul tavii ce urma sa fie in forma depozitelor.



















Cu ajutorul flexului am decupat conturul trasat cu un marker negru.



















Avand grija la toate detaliile, am detasat bucata de material de care aveam nevoie din restul foii de inox.



















Dupa aceea, am indoit marginile tavii in sus si am asezat-o pe masa. Tava era gata.























































M-am mutat din fata casei in bucatarie, unde am invelit tava de inox in mai multe straturi de folie de aluminiu, pentru a impiedica aluatul sa se scurga prin colturi. Nu aveam nevoie sa sudez si nici nu stiam sa fac asta, incat mi s-a parut cea mai potrivita solutie.



















Dupa mai multe ore de munca, prajitura era gata. As fi vrut sa pot face mai mult aluat, ca sa pot decupa in el o macheta a antrepozitelor, insa a la a doua runda am amestecat albusurile cu o furculita murdara de galbenus si compozitia nu s-a mai umflat, asa ca a trebuit sa ma multumesc cu fundatia in locul intregii cladiri. Mai tarziu, la deschiderea galeriei 29 la mine in apartament, am reusit sa fac o prajitura in forma depozitelor, asa cum imi dorisem.





















3. reteta

Prajitura e un chec pe care l-am mai facut de mai multe ori. Cu toate astea, a fost nevoie sa ii cer din nou reteta mamei prin messenger, pentru ca nu imi mai aminteam exact cantitatile.

• se iau 10 oua, se bat albusurile spuma, se adauga
• 2 cani de zahar; se amesteca galbenusurile cu praf de sare,
• 10 linguri de ulei; se adauga peste albusurile cu zaharul si se amesteca in continuare; se adauga
• 1 praf de copt stins cu zeama de lamaie sau otet; se pune
• 1 cana si 3/4 faina; se amesteca in continuare; se ung tavile cu ulei si se tapeteaza cu faina; se pune compozitia in tava; se coace la foc potrivit; dupa 20 de minute se poate deschide cuptorul pentru a vedea in ce stadiu este.

4. a doua zi























Am pus checul pe o masa in Likovni Salon, langa celelalte mancaruri preparate de participantii la festival. Acestia se adunau in fiecare seara in jurul orei 19.00 in galerie, unde avea loc o masa. La final, dupa felul unu si doi, participantii la festival au mancat si checul pe care il facusem pentru ei.