re_luare - cum a fost

Am inceput cu o interventie pe care nu o anuntasem. Vazand poza asta mi-am dat seama ca streasina cea mai apropiata nu era la 130 de metri. Streasina imaginara a bisericii daramate era mult mai aproape :)

















Fotografiile Elenei Ciobanu. Firme luminoase din oras pe care le-a manipulat, trunchindu-le mesajul prin extragerea unor cuvinte din context.

















La evenimentul organizat de noi au fost vreo treizeci de oameni. Din punctul meu de vedere, a iest foarte bine. Lumea era foarte vesela, desi era frig si eram cu totii uzi la picioare.

















Chiar daca anuntul a fost postat si pe feeder, au venit exact cati oameni trebuia. Adica nici prea multi, dar nici prea putini.

















Interventia mea cu strada disparuta in urma demolarii, langa lucrarea lui Tudor.

















O coincidenta a facut ca strada pe care am trasat-o pe fundatia abandonata sa se numeasca Strada Bradului.

















Spun asta pentru ca lucrarea lui Tudor Prisacariu era legata tot de brazi. In saptamana dinaintea expozitiei a adunat cincizeci de brazi de la blocurile din jur, iar in ziua de sambata i-a asezat in cerc in groapa circulara din fundatie, infigandu-i in niste gramezi de zapada. Tot el este si autorul fotografiilor din acest post.

















Dupa ce ne-am strans lucrurile s-a hotarat sa le dam foc. Imi e greu sa imi dau seama care ar putea fi semnificatia gestului, insa pe moment mi s-a parut cel mai firesc lucru posibil. I-ar fi putut abandona in mijocul intinderii de beton, dar pana la urma exact asta fac si toti locatarii care ii arunca prin gradinile blocurilor.

















Brazii au ars in intregime, focul a durat vreo jumatate de ora si in urma lui n-a mai ramas nimic. Asa s-a incheiat o zi in care am lucrat de la pranz pana seara. Dar a fost si o zi extraordinara, pentru ca rareori intalnesc sau discut cu atatia oameni binevoitori atunci cand fac o interventie.