Am reprodus o pancarta de supraveghere video din sectorul 3 si apoi am abandonat-o la marginea sectorului pe un camp de cateva sute de hectare, intr-un loc in care nu exista de fapt supraveghere video.
Pancarta a fost parte din Bienala Tinerilor Artisti, functionand in expozitie ca o propunere de interventie ce urma a fi dusa la capat dupa finalizarea evenimentului.
La invitatia Asociatiei Komunitas, particip la un proiect de educatie informala in 8 licee din capitala. Misiunea mea este sa vorbesc despre interventii in spatiul public si sa incerc, impreuna cu elevii, sa produc o serie de astfel de actiuni.
Ieri, 9 noiembrie, am fost la Colegiul Tehnic Petru Rares. Urmeaza liceele: George Cosbuc, Mihai Eminescu, Ion Neculce, Stefan Odobleja, Colegiul Economic Viilor, Gheorghe Sincai, Anghel Saligny.
Proiectul se desfasoara din noiembrie 2010 pana in luna iunie 2011, pe toata durata anului scolar.
Pe marginea soselei Otopeni - Baneasa, pe partea dreapta cum vii de la aeroport, e o ferma comunista parasita. Incercand sa ajung la cladirile din spatele lotului, de langa padure, am luat-o pe drumul asfaltat care ducea intr-acolo. La un moment dat am gasit buturuga asta care iesea dintr-un strat de frunze cazute. Mi s-a parut a fi o proteza buna pentru stratul acela de asfalt.
In timp ce lucram la productia expozitiei de la centrul de arta Pinchuk din Ucraina, unul din paznici a adus inauntru un scaun. Era vorba de un obiect de mobilier de la etajul 6, unde e cafeneaua. Scaunul design era stricat, desi costase probabil in jur de 600 de Euro. I se rupsese un picior. Ca sa il mai poata inca folosi, paznicul, probabil ajutat de unul dintre muncitori, ii montase doua suruburi si o sina de fier, in locul piciorului rupt.
Am gasit pe jos un jeleu de lamaie. Am coborat de pe bicicleta si m-am aplecat sa il fotografiez. Era pe marginea strazii, langa trotuar. Tot facandu-i poze mi-am dat seama ca imi place foarte mult de el. L-as fi luat acasa pentru a-l transforma intr-o amintire. L-as fi inconjurat cu diferite sentimente.
Pozandu-l aveam un pretext pentru a-l ridica de jos. L-am mirosit, l-am intors pe partea cealalta. Nu avea decat un punct de praf pe el. L-am indepartat si am inceput sa il mestec. La inceput a fost foarte dulce, apoi un pic mai acrisor.
Plimbandu-ma prin Parcul Crang din Buzau, am gasit doua proteze. Prima e cea de mai sus, din ciment, pentru scorbura unui tei batran. Cel care a facut-o a mers destul de departe, adaugand suprafetei si o textura de scoarta de copac.
E posibil ca lucrul pe care eu il numesc 'proteza' sa faca parte din amenajarea peisagistica a parcului de sfarsit de secol XIX, in care folosirea cimentului pentru a reda elemente de vegetatie era un lucru curent.
Pe a doua am descoperit-o din intamplare, captivat de interventia recenta a primariei asupra stalpilor portii de la intrare. Cand am gasit-o la baza stalpului din dreapta m-a bufnit rasul, pentru ca mi s-a parut a fi comentariul cel mai potrivit in situatia data.
Am facut o proteza pentru o bucata de sticla bruta pe care am gasit-o intr-o fabrica de sticla parasita, folosindu-ma de niste plastilina mov.
Am facut o proteza pentru o castana pe care am gasit-o pe jos, pe strada. Am folosit o bucata de plastilina rosie si un capac negru de la o sticla de plastic.
Am facut o proteza pentru jumatatea rupta a unui fruct cazut dintr-un copac, pe trotuar, in fata Spitalului Coltea. Proteza este un capac alb de la o sticla de plastic.
Am facut o proteza pentru capacelul unei ghinde pe care il gasisem pe jos in parcul Pantelimon, folosindu-ma de o bucata de vata.
Am facut o proteza pentru o biluta de sticla sparta pe care o gasisem intr-o fabrica de sticla parasita. Baza portocalie e facuta din plastilina.
Am facut o proteza pentru o frunza de plop dintr-un bat de acadea gasit pe strada.
Am facut o proteza pentru o planta uscata dintr-un bat de acadea gasit pe strada.
Am aranjat patru frunze din Rezervatia Naturala Comana in functie de culoare, asezandu-le pe pamant.
Am aranjat cateva dintre pietricelele de pe Barajul Buzau in functie de culoare.
Le-am lasat apoi in locul in care le gasisem, pe drumul care merge deasupra barajului, undeva in coltul din stanga sus al imaginii de mai jos.
Cineva mi-a facut un dar. Acum o saptamana, mergand cu bicicleta prin spatele Cora Pantelimon, am vazut intr-una din jardiniere o lumina alba. Era o bricheta cu led, pe care cineva o aruncase aprinsa in iarba. Nu mai avea gaz.
Se lasa seara si lumina stralucea din ce in ce mai tare. Era destul de clar ca la un moment dat avea sa se stinga. Bateriile nu aveau sa tina la infinit. Am ridicat-o de jos, pentru ca mi se parea cel mai frumos lucru pe care il vazusem in ziua aceea. M-am tot gandit ce as putea face cu ea - dar mi-am dat seama ca era un lucru pretios doar asa, acolo.
Pana la urma m-am hotarat sa o las sa se stinga. Am mers spre casa fericit, bucuros ca un necunoscut mi-a facut un asemenea cadou. Dupa o saptamana m-am intors sa vad ce a mai ramas din bricheta aceea. Deasupra jardinierei respective parcase un camion, iar din bricheta nu mai ramasese decat rezervorul.
Am facut o proteza pentru o bucata de sticla bruta pe care am gasit-o intr-o fabrica de sticla parasita, folosindu-ma de niste plastilina galbena.
Am facut o proteza pentru un con de pin uscat dintr-un ambalaj din burete cilindric de plastic, pe care l-am gasit pe jos.
