===
In spatiul urban al orasului Bucuresti, obiectele coboara sau urca pe scara care duce de la gunoi la ruina. Acesta este procesul de transformare prin care obiectele trec de la stadiul in care provoaca repulsie spre stadiul in care sunt patrimonializate, sau invers.
Daca o teorie a patrimoniului desconsidera gunoiul si apreciaza ruina, o practica a artei contemporane traieste cu greu fara gunoaie.
Pentru o teorie a patrimoniului, gunoaiele sunt antipodul lucrului care trebuie pastrat. In acest caz, progresia incepe de la gradul -1 cu gunoaiele, pentru a ajunge la gradul 0 al restului, ca sa sfarseasca cu acel grad +1 al ruinei.
Pentru o practica a artei contemporane, gunoaiele pot fi la fel de bine acel +1 al gandirii patrimoniale. Un domeniu ca acesta, formulat printre altele de notiunea de sculptura extinsa a lui Beuys, poate considera orice obiect, oricat de murdar si inutil, drept un catalizator pentru senzatii estetice sau pentru transferuri conceptuale. Domeniul artistic vede in progresia gunoaie / resturi / ruine mai degraba o dezvoltare in complexitate, fara a considera primul grad al transformarii ca fiind in afara zonei sale de actiune.
Astfel, progresia de la obiectul respingator la obiectul pretios se face usor diferentiat pe cele doua planuri.
Gestul de a aduce gunoaie / resturi / ruine intr-un spatiu de expozitie deschide si discutia despre transformarea obiectului cotidian in obiect de arta. In masura in care galeria sanctifica toate exponatele, chiar si gunoiul renunta la calitatea sa de obiect cotidian. Odata trecut pragul domeniului artistic, gradatia gunoaie / resturi / ruine se transforma intr-o discutie despre progresia de la obiectul gasit la obiectul produs special pentru expunere.
Am folosit metode de productie simple pentru gunoaie (selectie), un pic mai complexe pentru resturi (aranjarea in functie de culoare si forma, fotografia) si cat de complexe posibil pentru ruine (performance filmat, instalatia video).
In final, gunoaiele, resturile si ruinele trimit la doua directii ale aceluiasi proces de transformare a lumii. Prima este legata de valorizarea progresiva a obiectelor la nivel uman, prin filtrele gandirii patrimoniale sau ale practicii artistice. A doua directie este legata de procesul de descompunere cosmica, ale carei trepte descendente sunt de fapt ruinele, resturile si gunoaiele.
Mircea Nicolae
