mircea nicolae: July 2010

Am inceput sa lucrez la un proiect de termen lung, care presupune productia unei serii de machete ale chioscurilor si tarabelor stradale din Bucuresti, din perioada 1989-2000. Pentru ca machetele-schita imi ocupa spatiul de lucru, m-am hotarat sa le ofer pe gratis oricui e interesat de ele.

(Intre timp, la doar o zi dupa ce am postat anuntul, am primit cereri de la trei persoane diferite, incat oferta s-a epuizat. Chioscurile merg la Adrian Rosu, Simion Cernica, Maria Popistasu.)

Este vorba de trei obiecte de carton negru si scoci de hartie, cel mai mare dintre ele avand aproximativ 35 x 35 x 35 cm. Pentru a lua unul dintre ele, scrieti-mi pe adresa mirceanicolaeee[at]yahoo.com. Primul venit, primul servit. Trebuie sa luati in considerare si faptul ca va trebui sa va faceti timp ca sa va deplasati pana in cartierul Pantelimon, unde locuiesc. Mai jos gasiti un statement al proiectului.

In anul 2003, Primaria Bucuresti a aprobat o lege care prevedea ca toate chioscurile de ziare din oras sa aiba o forma standard. Chioscurile de flori au fost propuse spre standardizare de-abia in 2007. Cu toate astea, in acele vremuri spatiul public era inca ocupat de constructii temporare amplasate fara autorizatie.

Acestea erau foarte diverse ca stil si forma, fiind la polul opus oricarei idei de standardizare. Materialele folosite erau foaia de tabla si cadrele de otel sudat, la care se adaugau ferestrele de sticla. Muncitorii care aveau acces la aparate de sudura au construit majoritatea acestor chioscuri fara sa foloseasca vreun proiect pe hartie, sau vreun design prealabil.

Acest tip de arhitectura vernaculara si-a trait apogeul in perioada de tranzitie, dupa Revolutia de la 1989 si pana in anul 2000, producand o varietate uimitoare de forme. Ea poate fi considerata un semn vizibil al 'economiei de piata' - o realitate pe care oamenii din Romania incercau din rasputeri sa o inteleaga cat mai bine in acele vremuri.

Nu numai standuri in care se comercializau ziare, dar si locuri de unde iti puteai cumpara orice - de la mancare, pana la imbracaminte si electronice - chioscurile si tarabele stradale se inghesuiau in spatiul public, invadand multe din locurile importante ale orasului, de multe ori ingreunand simtitor traficul pietonal.

Incepand cu anul 2007, legea a inceput sa fie aplicata cum trebuie si majoritatea chioscurilor au disparut cu totul pana la sfarsitul lui 2009 (in sectorul 2 mai greu, in sectorul 3 foarte rapid si definitiv, la capete de linie ale tramvaielor si autobuzelor aproape mereu cu intarziere). Odata cu inceputul anului 2010, chioscurile produse de designeri specializati in mobilier stradal au inlocuit pentru totdeauna chioscurile vechi de ziare si flori. Modelele noi sunt dotate cu o gama mare de utilitati - electricitate, TV, geamuri termopan, aer conditionat - si costa uneori chiar pana la 10000 de euro.

Pornind de la o documentatie fotografica, am inceput sa construiesc un studiu tipologic al acestor obiecte de arhitectura. Proiectul este format dintr-o serie de machete ale tipurilor de chiosc pe care le mai pot inca gasi in spatiul public. Pana acum, am gasit si documentat 35 de obiecte, care acopera o perioada de 40 de ani de design romanesc.

Cel mai vechi obiect este din 1970, desenat de un arhitect din perioada comunista. Este vorba de chioscul de inghetata, a doua imagine de mai sus. Cel mai nou este din 2010, fiind desenat de un arhitect de mobilier urban.