25 iunie 2018





Un motaj video din două înregistrări. În stânga, e o endoscopie. În ultimele șase luni am stat la pat, suferind de stomac. Până la urmă am ajuns la doctor. Cu ocazia asta, am văzut înăuntrul corpului meu bolnav.

În dreapta, o altă filmare, cu florile de apartament pe care mi le-a lăsat mama în grijă, atunci când a plecat în străinătate, acum patru ani. Între timp, din niște ființe străine, plantele mi-au devenit apropiate, pentru că a fost nevoie să le ud zi de zi. 
 Două părți din mine. O bacterie care îmi roade stomacul, ca o prezentare video de anatomie umană, sau de patologie digestivă. Și florile, frumoase, în sensul cel mai simplu.

Peste ele o muzică de pian și tobe, cu stilul de muzică de adolescenți din Altanta care îmi place, deși am aproape patruzeci de ani. O încercare de a mă privi din nou cu înțelegere și cu tandrețe, după atâta timp de viață izolată, durere și eroism casnic care contează de fapt doar pentru mine.