Asteptam pe cineva in gangul unui bloc cand am observat pe jos un lucru care mi se parea a fi un fluture cafeniu. L-am vazut destul de clar in mintea mea - avea aripile de o culoare mai inchisa, iar in fiecare lob niste cercuri mai mari, un pic mai deschise la culoare.
Imi doream sa il iau de pe jos pentru ca imi plac fluturii morti. Mi se par pretiosi ca niste fosile.
Cand m-am apropiat sa il vad mai bine, crezand ca inca nu a murit si inca mai da din picioare, mi-am dat seama ca e un gandac mare de bucatarie. M-a bufnit rasul. Mintea imi juca feste.
Incercand sa inteleg cat mai bine raporturile dintre materiale si culori, mi-am petrecut ultimele trei luni de zile adunand obiecte mici si colorate de pe jos. Eram mult prea antrenat ca sa vad lucruri frumoase peste tot ca sa mai pot vedea de fapt ce aveam in fata ochilor. Nici urma de fluture mort. M-am indepartat zambind.
