In toamna anului 2006, fosta mea profesoara de literatura universala m-a invitat la liceul George Cosbuc sa tin un curs de creative writing. La un moment dat am incercat sa fiu scriitor, insa m-am impotmolit in propriile exigente si in spiritul meu critic. Dupa cateva randuri incepeam imediat sa corectez, calitatea scrisului ma deprima si ajungeam intr-un punct mort in care nu mai reuseam sa fac nimic.
Voiam sa ii protejez pe elevii de liceu de lupta cu propriile asteptari fata de textele pe care urmau sa le scrie. Astfel, le-am propus sa compuna operele unui autor imaginar. Le-am rugat pe cele trei fete care participau la orele mele sa scrie pe cate o hartie numele a trei scriitori romani preferati. Am pus biletelele intr-o caciula si le-am rugat sa extraga doua din ele. Au iesit Nicolae Labis si Mircea Eliade, sau Cartarescu. Am taiat numele de familie si asa a aparut Mircea Nicolae. Dupa ce cursul meu s-a terminat, am folosit numele autorului imaginar.